Indicii ale unor legături maritime de lungă distanță în Europa preistorică, descoperite de arheologi
Gravurile rupestre din Epoca Bronzului indică faptul locuitorii Europei din acea perioadă erau mult mai bine conectați între decât se credea anterior. Aceasta este concluzia unui nou studiu coordonat de Departamentul de Arheologie al Universității Durham din Marea Britanie.
Potrivit unui comunicat al Universității Durham, Cercetarea a comparat gravuri rupestre antice cu reprezentări de ambarcațiuni, cunoscute sub denumirea de „petroglife”, provenite din 12 situri din nord-vestul Peninsulei Iberice (Spania și Portugalia), cu petroglife bine documentate din sudul Scandinaviei (Suedia și Danemarca).
Scopul studiului a fost să determine dacă reprezentările ambarcațiunilor din cele două regiuni erau înrudite și ce pot dezvălui acestea despre viața din Epoca Bronzului.
Studiul publicat în revista științifică PLOS ONE a arătat că gravurile cu ambarcațiuni din ambele regiuni prezintă trăsături distinctive comune. Printre acestea se numără decorațiunile de la extremitățile navelor (cum ar fi reprezentările de păsări și motivele în formă de „S”), elementele de arboradă și cordaj, vâslele și forme care amintesc de pânze.
Cercetătorii consideră că aceste asemănări în proiectarea ambarcațiunilor demonstrează că ideile și tehnologiile circulau în întreaga Europă prin intermediul legăturilor maritime și al contactelor culturale.
Echipa de cercetare este de părere, de asemenea, că aceste gravuri arată că ambarcațiunile nu reprezentau doar un mijloc de transport, ci aveau și o semnificație simbolică, fiind asociate cu ritualuri și credințe.
Rezultatele indică faptul că, departe de a fi comunități locale sau izolate, societățile din Epoca Bronzului erau puternic interconectate.
Călătoriile maritime acopereau distanțe mari și au contribuit la răspândirea ideilor culturale pe parcursul a mii de kilometri.
Tehnologie modernă, artă preistorică
Cercetătorii au realizat scanări și modele tridimensionale (3D) de înaltă rezoluție ale gravurilor rupestre din Peninsula Iberică pentru a analiza cu mai mare precizie formele și detaliile acestora.
Ei au cartografiat, de asemenea, amplasarea gravurilor și au analizat zonele înconjurătoare, în special apropierea acestora de litoral, râuri și alte căi navigabile.
Aceste informații au fost apoi comparate cu mii de exemple cunoscute din Scandinavia pentru a identifica asemănările.
Pe baza acestor similitudini, cercetătorii au datat gravurile iberice în perioada aproximativ 1300–800 î.Hr., ceea ce le aliniază cronologic cu tehnologiile maritime cunoscute din Scandinavia.
Această datare indică faptuly că, indiferent dacă gravurile au fost realizate de echipaje străine aflate în vizită sau de navigatori locali care adoptaseră tehnologii navale de origine străină, comunitățile de pe coasta nord-vestică a Peninsulei Iberice participau activ la vaste rețele maritime de lungă distanță.
Aproape toate siturile iberice cu gravuri reprezentând ambarcațiuni se aflau în apropierea unui râu sau a mării ori erau amplasate în locuri din care apa era vizibilă, ceea ce indică faptul că au fost alese în mod deliberat în peisaje cu caracter maritim.
Cercetătorii au identificat, de asemenea, elemente cosmologice comune în arta rupestră iberică, precum cruci solare reprezentate în apropierea ambarcațiunilor, asemănătoare iconografiei nordice, ceea ce indică existența unui interes comun pentru mitologia solară.
Foto sus: Barca 3 din panoul 2 Santo Adrião cu detalii care indică paralele directe cu imaginile bărcilor din sudul Scandinaviei (© PLOS ONE, reprinted under a CC BY 4.0 license, with permission from Boel Bengtsson)