Epava unei nave din secolul al V-lea î.Hr., cu peste 300 de amfore, descoperită în apele Mării Ionice

Arheologii italieni au localizat o epavă scufundată în apele Mării Ionice, datată între secolele al V-lea și al IV-lea î.Hr., în largul coastelor localității Monasterace, din provincia Reggio Calabria. Nava, încă neidentificată, păstrează în interior o încărcătură de peste trei sute de amfore, toate aparținând aceleiași perioade cronologice, potrivit inspecțiilor preliminare.

Primele evaluări științifice sugerează că acest context arheologic subacvatic va oferi noi date pentru reconstruirea rutelor comerciale și a fluxurilor de navigație din Mediterana antică, cu un accent deosebit asupra producției și distribuției vinurilor provenite de pe coasta ionică a Magnei Graecia, informează La Brujula Verde.

Cercetătorii consideră că încărcătura va contribui și la identificarea centrelor de producție ale amforelor, ale căror forme par să indice ateliere ceramice situate atât în orașele Magnei Graecia, cât și pe insula Sicilia.

Descoperirea nu a fost întâmplătoare, ci a avut loc în anul 2023, în urma unor lucrări de arheologie preventivă impuse în cadrul studiilor de fezabilitate pentru instalarea unui parc eolian offshore în acea zonă a coastei calabreze.

Pentru localizarea rămășițelor epavei au fost utilizate tehnologii avansate de cartografiere și caracterizare morfologică a fundului mării, prin activitatea unei echipe multidisciplinare alcătuite din arheologi specializați în medii subacvatice, geologi, fizicieni, chimiști și biologi marini.

Din anul 2025 sunt în desfășurare activități de fotogrammetrie și extindere a documentației științifice, considerate esențiale pentru determinarea dimensiunii reale a epavei și a distribuției exacte a încărcăturii.

Aceste investigații au confirmat existența a două grupuri distincte de amfore, separate de o distanță de aproximativ zece metri. Arheologii interpretează această dispersare a încărcăturii ca fiind rezultatul activităților umane asociate pescuitului cu traulere, care au modificat parțial configurația originală a vestigiilor.

Din cauza acestei situații și deși conservarea in situ reprezintă soluția preferată pentru vestigiile subacvatice, conform recomandărilor Convenției UNESCO din 2001 privind Protecția Patrimoniului Cultural Subacvatic, configurația particulară a sitului și riscul real de deteriorare suplimentară i-au determinat pe coordonatorii proiectului să adopte o strategie diferită.

Soluția propusă prevede extragerea completă a întregii încărcături, pentru a-i garanta protecția și conservarea pe termen lung, urmând ca aceasta să fie ulterior prezentată publicului prin expunerea în muzee.

Operațiunile aflate în desfășurare includ inspecția detaliată a sitului, realizarea unui model fotogrammetric de înaltă rezoluție, analiza sistematică a amforelor și recuperarea unor probe arheologice destinate testelor științifice, arheometrice și de conservare.