Constanța. Portul cu bazinele de petrol, în perioada interbelică (© Imago Romaniae)

Schimburile comerciale între România Mare și Franța, în anul 1932

Se spune în cărțile de Economie că sistemul capitalist de producție este bântuit periodic de perioade de recesiune și Marea Criză Economică lovea din plin mediul de afaceri și afecta nivelul de trai al oamenilor. Conducerea de la București vedea în Franța un partener strategic și spera la realizarea unei prosperități deosebite.

România a fost obligată să reducă din masa importurilor din cauză că produsele franceze erau prea scumpe. N-au mai fost înregistrate aduceri de bijuterii și obiecte prețioase, dar nu s-a putut renunța la țesăturile scumpe și numai metalele rare pentru economie depășeau valoarea hainelor pentru elitele epocii. Numai 1.576 de tone valorau 333.453.000 de lei, ceea ce era deosebit de mult în raport cu valoarea totală a importurilor, cele ce urcau la ceva mai mult de 1,63 miliarde de lei.

Oamenii de afaceri francezi considerau că au produse de calitate superioară și prețul obiectelor din fier a trecut de la 70,2 la 228,78 milioane de lei, dar cantitatea a scăzut de la 4.200 la 3.233 t. Partea română a fost interesată să cumpere mașini și utilaje industriale și au fost achiziționate 670 de tone în vederea dezvoltării economiei locale, ceea ce nu prea era pe gustul unor exportatori francezi, cei ce simțeau că nu mai sunt căutate produsele pe piața românească. Un semn că economia se transforma a fost reprezentat de cumpărarea a 895 t de metale și metaloide pentru prelucrare superioară. Erau cele mai costisitoare din importurile românești.

Fabricanții erau interesați îndeosebi de cupru și aluminiu pentru a dezvolta aparatură electrică și avioane ce conțineau din ce în ce mai mult metal în loc de lemn și pânză. Industria constructoare de mașini cerea și cauciuc și au fost aduse 726 tone la un preț mult mai bun decât cel din 1931. Negocierile și evoluțiile de pe piața internațională puteau să ducă la un profit pentru partea română. Autovehiculele franceze erau interesante prin calitate, dar prețurile nu erau prea tentante și numai 189 t au fost importate, în scădere față de ceea ce s-a adus în 1931.

Exporturile spre aliatul occidental au ajuns la 1.090.874 t, în creștere ușoară în raport cu masa înregistrată în anul precedent, și valoarea totală a atins 2.165.241.000 lei. Era o scădere importantă, clienții francezi ținând la profit, dar partea română era mulțumită de realizarea unei balanțe comerciale excedentare și nu era uitată nici păstrarea alianței cu o mare putere militară a epocii.

Chiar dacă era recesiune, afacerile mergeau și Franța profita pentru a obține mărfuri la preț scăzut. Petrolul a fost în centrul atenției și au fost achiziționate 714.897 t la un preț mai bun decât cel din 1931. Autoritățile centrale erau mulțumite că soseau totuși fonduri la București, dar s-ar fi putut obține ceva mai mulți bani prin negocieri mai dure cu clientul vestic. Este interesant de spus că beneficii mai mari erau realizate prin dezvoltarea schimburilor comerciale cu Germania încă democratică.

Foto sus: Constanța. Portul cu bazinele de petrol, în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)

Mai multe pentru tine...