Muntele Athos, istorie și legendă jpeg

Muntele Athos, istorie și legendă

­čôü Istoria Religiilor
Autor: Petre ┼či Rodica Barang─â

Legenda ╚Öi misterele ├«nv─âluie istoria Muntelui Athos. Situat─â ├«n Grecia, pe ÔÇ×degetul de r─âs─âritÔÇŁ al Peninsulei Calcidica din Marea Egee, peninsula atonit─â se ├«ntinde de la nord-vest la sud-est pe o lungime de circa 30 km ╚Öi o l─â╚Ťime ├«ntre 6-12 km, av├ónd o suprafa╚Ť─â de aproximativ 340 km2. ├Äntreaga peninsul─â este str─âb─âtut─â, de-a lungul, de o culme muntoas─â, al c─ârei v├órf principal se ridic─â la 2033 m deasupra m─ârii. Pelasgii ╚Öi elenii sunt cei mai vechi locuitori ai zonei egeene, iar primele ╚Ötiri despre Athos le ├«nt├ólnim ├«n poemele lui Homer (├«n Iliada ÔÇô C├óntul XIV, 224).

Muntele Athos și Imperiul Bizantin

├Änceputurile vie╚Ťii monastice ├«n Athos ar putea data din vremea ├«mp─âratului Constantin cel Mare. Primii anahoreti s-au grupat ├«n jurul unor ├«n╚Ťelep╚Ťi, form├ónd cele dint├ói comunit─â╚Ťi monastice ├«n secolele V-VI. Este discutabil dac─â ├«mp─âratul Constantin Pogonatul ar fi luat, ├«n anul 670, hot─âr├órea ca Athosul sa apar╚Ťin─â monahilor, dar sigur c─â, ├«n 885, ├«mp─âratul bizantin Vasile I Macedoneanul a declarat independenta Athosului ╚Öi l-a trecut sub st─âp├ónirea c─âlug─ârilor afla╚Ťi acolo.

Datorită luptelor iconoclaste din secolele VIII-IX, multi monahi s-au refugiat din Imperiul Bizantin, la Athos. Printre ei s-au aflat Petru Athonitul și Pavel Xiropotamitul. Secolul X este decisiv pentru organizarea Athosului ca o republica monahală sub suzeranitatea Imperiului Bizantin.

Doi oameni a╚Öi pun amprentele pe destinul acestui teritoriu: Avramie din Trapezunt ÔÇô localitatea natala a Sf├óntului Ioan cel Nou de la Suceava, ╚Öi Nicefor Focas. Camarazi de arme ╚Öi buni prieteni, au lucrat ├«mpreuna pentru Biseric─â. Avramie a renun╚Ťat la armat─â, s-a c─âlug─ârit ╚Öi s-a retras ├«n Athos, devenind organizatorul monahismului athonit ╚Öi fiind cunoscut sub numele Athanasie Athonitul.

Generalul Focas a devenit ├«mp─ârat (963-969) ╚Öi l-a ajutat pe Atanasie la construirea celei mai vechi m─ân─âstiri de la Athos, cunoscuta sub numele de Marea Lavra sau Lavra Sf├óntului Atanasie. Atanasie a dat o noua organizare monahismului athonit printr-un Canonicon care impunea: renun╚Ťarea la stilul idioritmic ├«n favoarea celui chinovial; supunerea tuturor c─âlug─ârilor unui protos cu drepturi mai mari dec├ót ale unui simplu stare╚Ť; nicio vietate de sex feminin nu are voie sa intre pe teritoriul Athosului; organizarea comunit─â╚Ťii monahale ca independent─â de orice autoritate bisericeasc─â sau laic─â. Aceasta organizare a produs nemul╚Ťumirea c─âlug─ârilor adep╚Ťi ai idioritmiei.

├Ämp─âratul Ioan Tzimiskes i-a ├«mp─âcat ├«n anul 970 prin aprobarea m─âsurilor unui tipicon (I), care ├«ng─âduia ambele stiluri ╚Öi reorganiza comunitatea monahal─â: fiecare m─ân─âstire este condus─â de c─âtre un egumen; to╚Ťi egumenii se ├«nt├ólnesc o dat─â pe an ├«ntr-un areopag monahal ├«n Caries (Karyes, Kareya), localitatea care devine oficial capitala Athosului; ├«n fruntea areopagului este un protos, numit de ├«mp─ârat ╚Öi hirotonit de patriarhul din Constantinopol, av├ónd jurisdic╚Ťie civil─â ╚Öi bisericeasc─â asupra ├«ntregului Athos.

Atanasie a ├«ng─âduit venirea c─âlug─ârilor greci, bulgari, s├órbi rom├óni, ru╚Öi georgieni, chiar ╚Öi a celor latini, c─âlug─ârii ╚Öi credincio╚Öii din ora╚Öul italian Amalfi cl─âdind pe Athos m─ân─âstirea Amalfitenilor. ├Än anul 1046, ├«mp─âratul Constantin al X-lea Monomahul a aprobat un nou tipicon (II), prin care se restr├óng libert─â╚Ťile idioritmicilor porni╚Ťi pe acumulare de averi. Acum se folose╚Öte pentru prima data oficial denumirea de Sf├óntul Munte. ├Ämp─âratul Constantin al X-lea Ducas, ├«n anul 1060, a reconfirmat autonomia Athosului ╚Öi a oprit accesul femeilor, copiilor, eunucilor ╚Öi animalelor de sex feminin.

Latinii și otomanii Asupra

Athosului s-au ab─âtut invaziile pastorilor vlahi, pira╚Ťilor ╚Öi cavalerilor crucia╚Ťi. Dup─â cucerirea Bizan╚Ťului de c─âtre latini (1204), Athosul ajunge sub autoritatea bisericeasc─â a episcopului latin de Tessalonic. Urmeaz─â un ╚Öir de conflicte c─ârora le pune cap─ât tarul vlaho-bulgar Ioan Asan al II-lea, care ├«n 1234 a rupt orice leg─âtura cu Biserica Romei ╚Öi a pus Athosul sub jurisdic╚Ťia patriarhului bulgar din T├«rnovo.

├Än 1250, Patriarhia de Constantinopol a recunoscut din nou deplina autonomie a Athosului. ├Ämp─âratul Mihail al VIII-lea Paleologul a ├«ncheiat la Lyon, ├«n 1274, o ├«n╚Ťelegere de unire cu biserica Romei, cu care athonitii nu au fost de acord. ├Än 1276, ├«mp─âratul a ├«ntreprins o expedi╚Ťie de pedepsire ucig├ónd sute de monahi ╚Öi d─âr├óm├ónd numeroase m─ân─âstiri, dar f─âr─â a reu╚Öi sa le ├«nfr├óng─â rezistenta.

├Äntre 1307- 1309, mercenarii din Catalonia au produs noi jafuri ╚Öi distrugeri, ├«nc├ót num─ârul m─ân─âstirilor a sc─âzut la 100 fata de 300, c├óte erau cu 100 de ani mai devreme. ├Än 1313, athonitii i-au izgonit pe c─âlug─ârii latini. ├Än deceniile urm─âtoare, Athosul ajunge sub o scurta st─âp├ónire s├órb─â ╚Öi continua rezistenta ├«mpotriva ├«ncerc─ârilor Patriarhiei de Constantinopol de a introduce Sf├óntului Munte sub jurisdic╚Ťia Episcopiei de Ierisos.

├Än 1392, patriarhul Antonie a redat Athosului deplina autonomie. ├Än 1406, ├«mp─âratul Manuil Paleologul aproba un tipicon (IV), care accentueaz─â idioritmia, instituie un consiliu de 15 c─âlug─âri pentru conducerea m─ân─âstirilor ╚Öi men╚Ťine protosul.

├Än 1430, Athosul a intrat sub domina╚Ťia Imperiului Otoman. Sultanul Murad al II-lea i-a acordat autonomie ╚Öi privilegii, confirmate mai t├órziu de Mahomed al II-lea ├«n semn de respect pentru ca Sf├óntul Munte a acceptat supunerea fata de Poarta mai ├«nainte de c─âderea Constantinopolului. Niciun musulman nu avea dreptul sa calce acolo, cu excep╚Ťia unui aga care asigura rela╚Ťiile diplomatice ├«ntre sultan ╚Öi conducerea comunit─â╚Ťii monahale de pe Athos. Au existat chiar ╚Öi sultani care au ajutat m─ân─âstirile, a╚Öa cum o demonstreaz─â pomenirea lui Selim I ├«ntre ctitorii m─ân─âstirii Xiropotamu.

Cu timpul, turcii au ├«nceput sa pretind─â m─ân─âstirilor anumite contribu╚Ťii ├«n bani. Au fost cazuri c├ónd acestea n-au putut pl─âti suma cerut─â ╚Öi sultanii au ordonat confiscarea metodelor athonite, r─âscump─ârate ├«n dese r├ónduri cu bani romane╚Öti. ├Äntre secolele XV-XIX, rom├ónii au fost cei mai genero╚Öi binef─âc─âtori ai Gr─âdinii Maicii Domnului, cum i se mai spune Athosului.

Cu ajutorul voievozilor, mitropoli╚Ťilor, episcopilor ╚Öi al celorlal╚Ťi credincio╚Öi din ╚Üara Rom├óneasca ╚Öi Moldova sau zidit biserici noi, turnuri de clopotni╚Ťe, turnuri de ap─ârare, paraclise ╚Öi chilii, s-au reparat m─ân─âstiri, s-au trimis bani ╚Öi daruri. Domnii rom├óni au d─âruit m─ân─âstirilor athonite veniturile unor m─ân─âstiri ╚Öi metoace bogate, sate ╚Öi mo╚Öii ├«ntinse, p─âduri, ╚Ťarini, podgorii, v─âmi ╚Öi altele.

Idioritmia (form─â de organizare monahal─â ├«n care c─âlug─ârii duc o via╚Ť─â liber─â, cu avere personal─â, cu gospod─ârii proprii etc) ╚Öi cre╚Öterea bun─âst─ârii m─ân─âstirilor le-a accentuat independen╚Ťa, ├«nc├ót, pe la 1660, institu╚Ťia protosului a disp─ârut ╚Öi conducerea Athosului revine comisiei de egumeni. ├Än 1783, un nou tipicon (VI), semnat de patriarhul Gavriil, impune revenirea la stilul chinovial ╚Öi reorganizeaz─â conducerea comunit─â╚Ťii, ├«ncredin╚Ťata unei epitropii formate din 4 epistati (├«nt├óist─ât─âtori), ale╚Öi pe o perioad─â de un an dintre cei 20 de delega╚Ťi ai m─ân─âstirilor mari.

Subiect de drept interna╚Ťional

├Än secolul XIX, Sf├óntul Munte trece prin grave crize. ├Äntre 1822 ╚Öi 1828 este ocupat militar de turci ╚Öi doar interven╚Ťia Rusiei ├«l salveaz─â de la distrugere. ├Än 1833 pierde venituri datorita seculariz─ârii a peste 400 de m─ân─âstiri de pe teritoriul Greciei. ├Än 1863 are loc secularizarea averilor m─ân─âstire╚Öti ├«n Rom├ónia ╚Öi Athosul pierde o alt─â important─â surs─â de venituri.

La Congresul de la Paris din 1856, Athosul atrage aten╚Ťia Marilor Puteri europene, iar la Congresul de la Berlin, ├«n 1878, devine subiect de drept interna╚Ťional. Tratatul de la Berlin, ├«n art. 62, preciza:

ÔÇ×Monahii de la Athos, oricare ar fi locul lor de origine, vor continua sa fie proteja╚Ťi ├«n propriet─â╚Ťile ╚Öi privilegiile de p├ón─â acum ╚Öi se vor bucura f─âr─â nicio excep╚Ťie de deplina egalitate a drepturilor ╚Öi a beneficiilorÔÇŁ.

Aceasta era o recunoaștere a autonomiei și caracterului interortodox al Sfântului Munte.

St─âp├ónirea otomana asupra Athosului se men╚Ťine p├ón─â ├«n 1912, c├ónd ├«ncepe primul r─âzboi balcanic. La 2 noiembrie 1912, armata greac─â ocupa Athosul. Pacea de la Londra (30 mai 1913) pune Athosul sub ocupa╚Ťie militara interna╚Ťional─â.


Muntele Athos 2 jpg jpeg

Pacea de la Bucure╚Öti, din 10 august 1913, nu men╚Ťioneaz─â Athosul, dar stabileste o linie de demarca╚Ťie ├«ntre Grecia ╚Öi Bulgaria prin care acest teritoriu este atribuit Greciei. Protocolul semnat la Conferin╚Ťa ambasadorilor Marilor Puteri la Londra, ├«n noiembrie 1913, declara Athosul republica independenta ╚Öi autonom─â.

Regatul grec a profitat de începerea Primului Război Mondial, care a împiedicat Marile Puteri sa reglementeze definitiv statutul Sfântului Munte, expulzând peste 1.000 de ruși. În timpul Primului Război Mondial, Athosul a fost ocupat de militari francezi și ruși. În vara lui 1917, intra din nou sub controlul statului grec.

Tratatul de la S├Ęvres

Tratatul de la S├Ęvres, din 10 august 1920, prin art. 13, impune Greciei respectarea autonomiei Athosului:

ÔÇ×Grecia se angajeaz─â s─â recunoasc─â ╚Öi s─â men╚Ťin─â drepturile tradi╚Ťionale ╚Öi libert─â╚Ťile de care se bucurau comunit─â╚Ťile m─ân─âstire╚Öti ortodoxe ale Sf├óntului Munte, ├«n conformitate cu hot─âr├órile art. 62 al tratatului de la Berlin, din iulie 1878ÔÇŁ.

Aceea╚Öi obliga╚Ťie a fost asumat─â de Grecia ╚Öi prin tratatul semnat cu Turcia la Laussane, ├«n 24 iulie 1923. La presiunile statului grec, o comisie alc─âtuita din 5 c─âlug─âri greci de la Athos a alc─âtuit un statut de organizare a Sf├óntului Munte, ├«n 188 de articole. Statutul a fost semnat de reprezentan╚Ťii a 19 m─ân─âstiri mari, ├«ntruni╚Ťi ├«n adunarea extraordinara la Caries, la 10 mai 1924.

Conducerea m─ân─âstirii ruse Sf├óntul Pantelimon l-a respins ╚Öi, conform tradi╚Ťiei, statutul n-ar fi trebuit sa intre ├«n vigoare. Prin abuz, ├«n hot─âr├órea de adoptare a acestui statut se precizeaz─â c─â a fost acceptat de toate cele 20 de m─ân─âstiri, situa╚Ťie confirmata prin aprob─ârile date de patriarhul de Constantinopol ╚Öi, ulterior, de statul grec prin decretul din 16 septembrie 1926.

Printre dispozi╚Ťiile care erau contrare tradi╚Ťiei athonite sunt cele prin care: se anuleaz─â independenta schiturilor, chiliilor ╚Öi colibelor, declar├óndu-le dependin╚Ťe ale m─ân─âstirilor istorice; se fixeaz─â odat─â pentru totdeauna num─ârul m─ân─âstirilor istorice la 20; declara pe to╚Ťi monahii athoniti, cet─â╚Ťeni greci; se interzice dep─â╚Öirea num─ârului de 6 monahi la o chilie. Grecia a╚Öi extinde suveranitatea deplina asupra Athosului prin Constitu╚Ťia din 22 septembrie 1926, cu dispozi╚Ťii preluate din sus-amintitul statut, care afecteaz─â autonomia Sf├óntului Munte chiar ╚Öi ├«n chestiuni ce ╚Ťin de problemele biserice╚Öti:

ÔÇ×Art. 109: Peninsula Athosului, ├«ncep├ónd de la Megali Vigla ╚Öi mai departe, form├ónd cadrul Muntelui Athos, constituie, potrivit vechiului sau statut privilegiat, o regiune prevazuta cu autoguvernare ├«n statul grec, a c─ârui suveranitate asupra acestui teritoriu r─âm├óne ├«ntreag─â. Din punct de vedere spiritual, Sf├óntul Munte se g─âse╚Öte sub jurisdic╚Ťia imediata a Patriarhului ecumenic. To╚Ťi cei care se retrag acolo primesc na╚Ťionalitatea greac─â din momentul ├«n care sunt admi╚Öi ca novici sau c─âlug─âri, f─âr─â alta formalitate.

Art. 110:ÔÇŽSe interzice categoric orice modificare a sistemului administrativ, at├ót ├«n ce prive╚Öte num─ârul m─ân─âstirilor din Muntele Athos, c├ót ╚Öi privitor la regula ierarhic─â sau raporturile cu a╚Öez─âmintele dependente.

Art. 111: Regulamentul am─ânun╚Ťit al Muntelui Athos ╚Öi al func╚Ťionarii sale rezult─â dintr-o charta constitu╚Ťionala a Sf├óntului Munte, alc─âtuita ╚Öi votat─â de cele 20 de m─ân─âstiri, cu colaborarea reprezentantului Statului ╚Öi ratificata de Patriarhul ecumenic ╚Öi de Camera grecilor. Observarea riguroasa a statutului Sf├óntului Munte este ├«ncredin╚Ťat─â - ├«n ce prive╚Öte latura spiritual─â supravegherii supreme a Patriarhului ecumenic, iar ├«n ceea ce prive╚Öte partea administrativ─â, supravegherii Statului, c─âruia ├«i apar╚Ťine exclusiv men╚Ťinerea ordinii ╚Öi a securit─â╚Ťii publice.

Art. 112: Puterile conferite Statului prin articolele 109 ╚Öi 111 sunt exercitate de un guvernator, ale c─ârui drepturi ╚Öi ├«ndatoriri vor fi fixate de o lege, ├«mpreuna cu puterea judec─âtoreasc─â exercitata de c─âtre autorit─â╚Ťile m─ân─âstire╚Öti ╚Öi de sf├ónta comunitate, precum ╚Öi de ├«nlesnirile vamale ╚Öi fiscale acordate Muntelui AthosÔÇŁ.

Prin aceste m─âsuri, statul grec a anulat ├«n fapt autonomia Athosului, ╚Öi-a dep─â╚Öit drepturile ce-i reveneau ca stat mandatar asupra teritoriului athonit, pe care ├«l trateaz─â ca pe un teritoriu anexat ╚Öi supus deplinei suveranit─â╚Ťi a Greciei. De aceea, pentru a salva aparentele, administra╚Ťia Athosului nu a fost inclus─â ├«n cadrul administra╚Ťiei comune de stat, ci a fost trecuta ├«n sarcina Ministerului de Externe.

├Än toate schimb─ârile pe care le-a suferit Constitu╚Ťia Greciei de-a lungul anilor, prevederile adoptate ├«n 1926 au r─âmas neschimbate ├«n privin╚Ťa Athosului.

În ziua de azi...

Ast─âzi, organul suprem al Muntelui Athos este Comunitatea celor 20 de stare╚Ťi sau Chinotita, cu sediul ├«n Careia, capitala administrativa. Primele cinci m─ân─âstiri: Lavra, Vatopedu, Iviru, Hilandaru ╚Öi Dionisiu au dreptul s─â-l aleag─â, dintre cei 20, pe stare╚Ťul care va ocupa func╚Ťia de Protos al Sf├óntului Munte.

Chinitita are dreptul sa judece conflictele grave din Athos, hot─âr├órile sale av├ónd putere de lege. Alt organ de conducere a Muntelui Athos este Sf├ónta Epistasa formata din cinci delega╚Ťi ale╚Öi anual de m─ân─âstiri. Epistasa are rolul de organ executiv, pun├ónd ├«n practica hot─âr├órile Chinotitei.

Sf├óntul Munte are drapel propriu: un steag bizantin pe fond galben, cu vulturul bicefal ╚Ťin├ónd ├«n gheare sabia, simbol al drept─â╚Ťii, ╚Öi globul cu crucea pe el, semnific├ónd biruin╚Ťa cre╚Ötina prin credin╚Ťa.

La Careia are sediul ╚Öi reprezentantul statului grec, guvernatorul civil care face leg─âtura ├«ntre organele biserice╚Öti ale Athosului ╚Öi guvernul Greciei. Guvernatorul este numit pe timp de patru ani ╚Öi are la dispozi╚Ťie un num─âr de militari ╚Öi poli╚Ťi╚Öti cu care asigura paza ╚Öi ordinea.

Num─ârul turi╚Ötilor care pot vizita Sf├óntul Munte este strict reglementat ╚Öi condi╚Ťionat de ob╚Ťinerea unui permis de acces eliberat de c─âtre Directorul Bisericilor din cadrul Ministerului elen al Afacerilor Externe sau de c─âtre Directoratul de Afaceri Civile pentru Grecia nordica de la Salonic. Istoria multiseculara a Athosului, ├«mpletit─â, pe alocuri, cu istoria rom├ónilor are o ├«nc─ârc─âtur─â spiritual─â unic─â. Fiecare loc este plin de sfin╚Ťenie ╚Öi are istoria sa aparte.

Patria monahismului ortodox, Sfântul Munte adăpostește unul dintre cele mai mari tezaure de spiritualitate, arta și cultura din întreaga lume creștină.