De ce nu a fost filmat momentul execuției cuplului Ceaușescu?

Pentru a scrie despre aventura Casetei cu procesul lui Ceaușescu urmăresc din nou filmul realizat de colonelul Ion Baiu. Toată lumea a mustrat pe realizator c-a scăpat momentul Execuției. Un timp după Evenimente, colonelul a pus absența pe seama bateriilor descărcate. Mai nou el a dat o altă explicație:

„Nu s-a respectat procedura legală la o execuție, nu s-a format aliniament de tragere cu ordin de foc, și nici nu s-a dat citire hotărîrii instanței. Soții Ceaușescu au fost puși cu spatele la zid, iar căpitanul Boeru a făcut un pas înapoi și a descărcat pistolul mitralieră în cei doi”.

E limpede că nu s-a dorit filmarea acestui moment. Conspiratorii l-au considerat prea zguduitor ca nu cumva să stîrnească emoție pro Ceaușescu. Nu știm dacă Ion Baiu a fost șuntat, cum explică el, sau a fost complice. În orice caz, nu absența execuției e nenorocirea acestei pelicule, ci altceva, mult mai grav: Mediocritatea evidentă a realizatorului.

Sergiu Nicolaescu, profesionist în domeniu, e categoric în cartea Un senator acuză!, editura Pro, București, 1996. El vorbește de „aceste imagini filmate de un operator submediocru”, de „detestabila filmare făcută de mediocrul Baiu”.

Și fără a fi profesionist îți dai seama că Ion Baiu filmează ca un operator de nunți. Esența filmărilor la nunți stă în a pune la dispoziția plătitorului imagini cît mai convenabile. Cu mirii, cu socrii, cu mireasa. Operatorul de nunți nu-și îngăduie să facă un minim reportaj. Cei care l-au plătit vor imaginile lor brute, așa cum sînt, și nu imagini trecute prin filtrul talentului de reporter. Despre cum a ajuns colonelul Ion Baiu să filmeze la Târgoviște mi-a spus Victor Stănculescu în…

În dialogul cu Victor Stănculescu sesizăm amîndoi că din așa zisul reportaj lipsește începutul Procesului:

„– Filmul debutează cu discursul Procurorului. Toţi sînt la locurile lor. Nu ştim însă cum s-a intrat în sală. Cine a intrat primul?

– Păi, eu am intrat primul şi am stabilit locurile. După care au intrat Completul, procurorul şi avocaţii, reprezentanţii FSN-ului şi cei veniţi de la Bucureşti. Le-am spus fiecăruia unde să se aşeze. După ce s-au aşezat toţi la locurile lor, preşedintele Completului a spus să fie aduşi inculpaţii.

– Momentul nu apare în film.

– Au fost aduşi şi instalaţi pe scaune.”

Nu e singurul moment care lipsește de pe o peliculă care, lipsită de ambiții artistice, ar fi putut fi cel mult harnică în consemnarea unui moment oricum istoric: Momentul cînd coboară Elena Ceaușescu din TAB, ducerea celor doi în încăperea din care urmau să fie introduși în sala de judecată, imaginea de ansamblu a unității sau măcar a curții, pentru a fixa în posteritate locul momentului istoric.

Aparatul insistă însă enorm, pînă la vomă pe cadavrele celor doi, pe verificarea medicală.

Cauza?

Colonelul Ion Baiu a fost adus la Târgoviște ca operator de nunți și nu ca reporter tv. Misiunea sa a fost de a filma momentele cheie ale procesului și execuției pentru a nu fi nici o îndoială că dictatorii sînt morți și că nu se mai pot întoarce la putere. Ai impresia că Victor Stănculescu a fost preocupat pînă la obsesie de a aduce șefilor de la București (pe 25 decembrie 1989, el nu mai e ministru și a acceptat sarcina criminală de a organiza asasinarea celor doi de teamă că va fi luat la întrebări pentru implicarea în represiunea de la Timișoara) proba elocventă că și-a îndeplinit misiunea. De aici insistența dezgustătoare a lui Baiu pe cadavrele celor doi, insistență de o evidentă notă morbidă.

Absenței unor clipe esențiale pentru minima consemnare i se adaugă manevrarea stîngace a camerei pe parcursul evenimentului. În interviul de la B1tv, Victor Stănculescu mi-a mărturisit felul în care Ion Baiu a ajuns la Tîrgoviște:

„– Domnule general, în film nu vedem camera video a operatorului Ion Baiu. Unde era camera lui Baiu?

– Baiu s-a plimbat prin încăpere. Era cu arma pe umărul drept şi s-a plimbat în diverse părţi, de aceea a putut să prindă, cum i-am dat eu indicaţii, pe ei şi Completul de judecată, şi a trecut de cîteva ori peste avocaţi, procurori şi grupul lor.

– Aţi fost şi regizor, din cîte-mi dau seama.

– Semiregizor.

– De ce l-aţi ales pe Baiu?

– Era singurul operator de televiziune pe care-l aveam la Departament. Avea misiunea să facă filme comerciale pentru promovarea tehnicii militare fabricate în România.

– Era la Departamentul dumneavoastră?

– Da.

– Nu era la Studioul cinematografic al Armatei?

– Nu. El era angajatul Departamentului meu. El şi cu Mugurel Florescu. Mugurel Florescu era consilierul meu juridic.

– Ceauşescu era conştient că se filmează?

– Da. Sigur că da. Camera a stat de multe ori fixată pe el. Momentele respective, cînd vorbeşte, în special, toate protestele lui le-a prins din plin.

– Din cîte-mi dau seama, Nicolae Ceauşescu era şi un bun om de televiziune. Ştia să se adreseze unui auditoriu prin intermediul camerei video. Se adresa Posterităţii?

– Nu.

– Se gîndea că acea casetă va fi difuzată pe posturile TV?

– Nu cred că-şi dădea seama în acel moment, pentru că nu-şi dădea seama de final.

– Credeţi?

– Cred.”

Ediția din 9 octombrie 2004 a Jurnalului național a publicat mărturiile celor care au fost în Plutonul de execuție. Despre cum a filmat Baiu, Lt.colonel Ion Mareș spune:

„Lt. col. Ion Mareș (la vremea respectivă maior la UM 01378 Târgovişte): Și acuma tot așa. Ce s-a întîmplat. Ca să dăm niște explicații în plus, pentru că astea care sînt pe caseta dată la televizor cred că sînt edificatoare. Așa. De ce nu s-a dat inițial pe casetă că era legat. Din protecție. Am vrut să-i protejăm pe cei care i-au legat. Ce s-a întîmplat. De ce a apărut execuția așa. Din cauza nepregătirii dl. Bratu (cameramanul ministrului Apărării). N-a avut aparatura pregătită. S-au derulat așa de repede evenimentele că dînsul a plecat cu aparatul, cu cablul de legătură, și tot mergînd spre locul de execuție, s-a terminat cablul și a ieșit din priză. S-a pierdut, pentru că, vedeți, așa e întîmplarea, să se piardă pentru istorie momente unice, s-au pierdut momente unice, pentru că trebuiau să fie cel puțin 2-3 camere de luat vederi. Trebuia. Nu se discută. Pentru că discutam cu Măturică. Ce, el nu putea să vină? Era de specialitate. S-a încercat să se țină secretul. Sînt de acord cu treaba asta. Pînă ce un soldat s-a repezit și a băgat din nou ștecherul în prelungitor, s-a pierdut momentul căderii. Și pe marginea acestui moment s-au făcut atîtea speculații. Că i-am omorît cu patru ore înainte. Un mare director, am spus eu la reprezentanții de la Paris Match și altor reviste franțuzești, să vină să discute cu noi, să ne spună și nouă cum s-a întîmplat acest lucru.”