Câți emigranți au părăsit România, în ultimii ani ai Epocii de Aur

Populația actuală a României este foarte nemulțumită de actuala clasă politică și a ajuns la concluzia simplă că poate undeva în trecut a fost un conducător bun și capabil, iubitor de patrie. Cum memoria socială este de foarte scurtă durată, liderul identificat s-a numit Nicolae Ceaușescu și s-a ajuns la concluzia că a oferit locuri de muncă și spații de locuit, ceea ce însemna un fel de paradis terestru de tip ateu. Se mai spune că atunci nu se pleca din țară ca acum și familiile erau fericite și ocrotite de regimul impus de tancurile sovietice.

Cei care cultivă legenda despre bunul conducător uită să precizeze că Nicolae Ceaușescu a impus o pază militarizată deosebită la granițele cu Iugoslavia și Ungaria pentru ca nu cumva populația să fugă din țară. Soldații stăteau cu cartușul de război pe țeavă și granița cu Iugoslavia este plină de mormintele celor care au încercat să nu mai mănânce pâine după stat la coadă timp de ore. Au fost scrise multe articole și cărți despre fenomenul frontieriștilor, dar oamenii au viața scurtă și este păcat să se citească.

Realitatea a fost că s-a plecat din România socialistă prin toate mijloacele și statul comunist permitea unele ieșiri pentru a putea să obțină bunăvoința unor puteri economice capitaliste. Anul 1988 a fost cel în care statul român a contabilizat 37.298 de emigranți, 18.484 dintre aceștia fiind femei. Se producea un fenomen de golire demografică de moment și nici viitorul nu putea să fie unul de creștere demografică. Nu se precizează vârsta celor care părăseau patria socialistă, dar puteau să fie multe viitoare mame. A urmat 1989 și au plecat în mod legal 41.363 de persoane, femeile fiind în număr de 20.979. Nu mai doreau să aducă pe lume copii care să fie supuși fanteziilor unei birocrații de partid, cea care prelua idei din Uniunea Sovietică, Coreea de Nord și China. S-a discutat chiar că trebuie să se dea voie să plece numai celor care erau în vârstă și fără studii. Conducerea patriei era conștientă că se trăiește prost și că populația privește cu plăcere la ceea ce au capitaliștii, un film precum Dallas subminând orice urmă de simpatie pentru regimul totalitar.

Introducerea restricțiilor alimentare pentru plata datoriei externe a dus la o înrăutățire cumplită a condițiilor de viață din România socialistă în timp ce liderul de la putere își satisfăcea toate fanteziile politice și plăcerile vieții. A fost absolut normal ca românii să dorească părăsirea unei lumi ce nu avea viitor și fenomenul de migrare spre regiuni mai bogate va continua din moment ce nu există o clasă politică dornică să revoluționeze economia în adevăratul sens al cuvântului. Se practică în mod intensiv o acumulare primitivă de capital și nu se permite dezvoltarea de mari capacități de producție de mărfuri prelucrate în mod superior.

România socialistă era un rezervor de oameni pentru lumea capitalistă și reușeau să se strecoare dincolo de mitraliere și intelectuali tineri, cei ce au contribuit la mărirea decalajului dintre cele două lumi. Evenimentele din decembrie 1989 au fost exact ca o rupere a unui baraj de hidrocentrală și masele de oameni au vrut să plece pentru a aveau un trai mai bun. Au apărut astfel trei categorii de persoane: cele care au plecat pentru totdeauna, cei care pendulează sezonier și cei care s-au întors după un anumit număr de ani. România trebuie să recupereze decenii de viață de lagăr socialist pentru a ajunge la un nivel normal de dezvoltare a proprietății private.

_{Foto
sus: Nicolae Ceauşescu (© „}_{Fototeca
online a comunismului românesc}_{”,
cota: 44/1977)}