Grup de ofițeri la Restaurantul Bragadiru, în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)

Câtă carne au consumat românii în anul 1938?

S-a scris mult despre perioada interbelică și, mai ales sub influența ideilor comuniste, a fost prezentată în nuanțe întunecate începând din 1929. Era impactul recesiunii americane și răul lovea toată planeta.

Orașul în România Mare a evoluat deosebit de rapid pe fondul interesului autorităților pentru dezvoltarea industriei și populația a crescut. La fel s-a întâmplat cu nivelul de trai și cei cu bani au început să fie interesați de o hrană mai bună, carnea fiind un simbol al statului social. Au apărut abatoare și măcelării ce ofereau produse de calitate. Existau și fabrici de conserve pentru păstrare îndelungată, mijloacele frigorifice fiind o minune în epocă.

Religia era cea care domina obiceiurile locuitorilor din spațiul carpatic și cele mai multe capete au căzut de la miei. Au fost sacrificați în 1938 1.129.005, chiar dacă această hecatombă nu era considerată drept economică de către specialiști. Era preferată și carnea fragedă de vițel și 365.530 de exemplare au căzut victime poftei celor dornici de un trai bun și de produse de calitate. Nici aceste tăieri nu erau considerate rentabile din moment ce animalele erau prea mici ca vârstă și ca masă. Tradiția era mai puternică decât orice logică științifică.

Porcul era principala sursă de carne și grăsimi pentru gătit și au fost trimise spre abatoare 773.364 de exemplare. Orașele au devenit un fel de gaură neagră în care dispărea șeptelul României. Efectivele alese pentru sacrificiul suprem erau stabilite în funcție de cerere și ofertă, măcelarii tăind animale atunci când se adunau mai mulți clienți pentru ca nu cumva marfa perisabilă să le aducă pierderi.

Carnea asigura o durată de viață mai lungă în mediul urban, mai ales că orășenii erau mai atenți și cu starea de sănătate și aveau la dispoziție medicamente produse local sau din import. Sătenii preferau să consume mai puține produse de origine animală și dacă le aveau în gospodărie. Religia impunea tot felul de interdicții și se adăugau superstițiile și obiceiurile. Nu de puține ori se ținea post negru și era absolut normal să fie carențe alimentare.

Carnea era distribuită la liber și fiecare cumpăra cât îl ținea punga. Autoritățile comuniste au avut grijă după 1945 să controleze după pofta inimii tăierile de animale și astfel s-a ajuns ca lungi perioade să nu se găsească sau fie dată cu rația. Regimul comunist, cel ce se definea în teorie drept cea mai evoluată formă de organizare, a reușit performanța să taie accesul maselor populare la mâncare. Interesant este că oamenii tot repetă că înainte de decembrie 1989 se trăia mai bine și că regimul de ocupație a făcut minuni pentru populație.

Istoria n-a fost o știință iubită și anuarele statistice cu atât mai puțin.

Foto sus: Grup de ofițeri la Restaurantul Bragadiru, în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)

Mai multe pentru tine...