Care au fost cauzele dezastrului ecologic de la Certeju de Sus?

La Exploatarea Minieră Certej-Săcărîmb, în dimineața zilei de 30 octombrie 1971, în jurul orei 5, o porțiune lată de aproximativ 50 m și înaltă de 25-27 m, care făcea parte din digul iazului de decantare, a fost expulzată și împinsă, inițial, pe o porțiune de aproximativ 50 m.

Ulterior, această spărtură s-a lărgit rapid ajungând la 80 m. Prin ea s-a scurs apă și mâl care au distrus în localitatea Certeju de Sus, în imediata apropiere a lacului, 6 blocuri de locuințe cu 25 apartamente, un cămin cu 30 camere, 7 locuințe individuale, 4 construcții cu caracter socio-cultural și anexele a 24 gospodării. Au fost grav avariate 2 blocuri de locuințe, notează Arhivele Naționale ale României (ANR), pe pagina de Facebook a instituției.

Surprinse în clădiri de torentul de apă și șuvoiul de mâl, 84 persoane și-au pierdut viața, 3 au fost date dispărute și 76 au fost rănite. Valoarea pagubelor materiale a fost estimată la aproximativ 8 milioane lei. Activitatea de exploatare minieră a fost întreruptă de la 30 octombrie până la 4 noiembrie.

În vederea identificării cauzelor producerii catastrofei și a luării măsurilor ce se impuneau s-a constituit, în data de 2 noiembrie 1971, o comisie guvernamentală de anchetă. Rezultatul anchetei privind cauzele producerii dezastrului au fost consemnate într-un raport ce se păstrează în fondul CC al PCR Cancelarie.

Au fost analizate mai multe ipoteze privind cauzele ruperii digului și s-a ajuns la concluzia că această catastrofă s-a produs din cauza schimbării amplasamentului inițial al iazului, construirii locuințelor în imediata sa apropiere, încălcându-se astfel prevederile proiectului de sistematizare a exploatării miniere, utilizării iazului de către exploatarea minieră și creșterii nivelului său, în perioada 1960-1971, atunci când în apropiere existau deja locuințele individuale.

Din același document aflăm că digul mai cedase sub presiunea apei și mâlului în anul 1967. Porțiunea avariată se afla la aproximativ 40 m nord de locul în care s-a produs ruptura în anul 1971. S-a considerat că avaria produsă în anul 1967 s-a datorat unei sonde inverse scoasă din funcțiune. Atunci nu au existat pierderi de vieți omenești. Din păcate, după prima rupere a digului autoritățile nu au oprit exploatarea și nici nu au luat suficiente măsuri pentru asigurarea ei, reziduurile miniere fiind depuse, în continuare, în acest iaz.

Cei care au suferit pagube de ordin material au fost despăgubiți de către stat. Supraviețuitorii care locuiau în blocurile distruse au primit câte un apartament, iar cei cărora li s-au dărâmat casele și anexele au putut să ridice altele cu materiale de construcții primite de la autorități.

→