Catastrofe aeriene în Epoca de Aur

Societatea românească a devenit treptat liberă după evenimentele din decembrie 1989, dar oamenii au fost nemulțumiți de modul în care politicienii aleși au guvernat țara, teza hoților de la putere fiind răspândită universal. Nu este de mirare că masele, care au o memorie istorică foarte scurtă, au început să caute un conducător care a făcut ceva bine pentru popor și l-au găsit în persoana lui Nicolae Ceaușescu.

Fostul dictator a fost definit drept un patriot ce nu se compară cu cei ce sunt astăzi la putere și nu știu decât să fure pentru al lor bine. Nu s-a mai construit nimic după 1989 și atunci țara avea multe fabrici în care intrau oamenii muncii și dacă nu doreau să se angajeze pentru un nivel de trai mai bun. România socialistă era o forță în sportul internațional și nu se mai compară rezultatele cu ceea ce obțin concurenții de astăzi. Era multă ordine în țară și totul mergea bine.

Această imagine idealizată este răspândită de oameni care au trăit în perioada comunistă și care ar putea să spună adevărul, dar minciuna le-a fost inoculată timp de decenii și este greu să mai gândești cu propriul cap. Este interesant că astfel de idei le sunt inoculate și copiilor care au ajuns să spună că n-au auzit nimic de rău despre fostul dictator în familie și în cercul de apropiați. Existența computerelor conectate la infosfera mondială nu prea ajută mult comunitatea ce nu vrea să se documenteze și să raționeze. Societatea românească respectă în totalitate teza lui Gustave Le Bon conform căreia mulțimile nu gândesc. În plus, savantul francez a mai scris că sunt adorați bărbații puternici și cu o imagine perfectă, aparatul de propagandă al regimului comunist realizând o imagine perfectă liderului de partid prin lăudarea construcțiilor gigantice. Este absolut normal ca românii să creadă că au avut un conducător deosebit. Logica afectivă este cea care-i conduce în viață și se poate ajunge foarte ușor la misticism politic.

Oare care să fi fost un trecut paradiziac în acea epocă a guvernării Nicolae Ceaușescu, cel ce știa și făcea totul în mod ideal? Dacă o mare parte a poporului spune că ar fi gata să-l voteze pe cel împușcat la Târgoviște, ar cam trebui să credem că era bine și au venit niște răi birocrați pentru a face totul praf, pentru a transforma România în simplă colonie unde să-și desfacă mărfurile. Deschiderea documentelor oficiale ale statului comunist schimbă de la o primă citire datele despre societatea ce tindea spre perfecțiune.

Armata comunistă era considerată instituția care-i disciplina pe băieții prea energici și-i pregătea pentru viață. Nu erai bărbat dacă nu făceai armata. Autoritățile comuniste au profitat din plin de astfel de mentalități populare pentru a realiza instruirea tuturor generațiilor de bărbați și nici femeile n-au fost uitate. Se aplica doctrina războiul întregului popor pentru apărarea patriei și oricine trebuia să știe să folosească o armă cât mai sofisticată. Oștirea era prezentată la paradele militare prilejuite de sărbătorile politice drept un mecanism perfect și care impresiona mulțimile de cetățeni prin tancurile ce scrâșneau din șenile sau prin rapidele avioane de vânătoare de producție sovietică.

Realitatea era cu totul diferită de ceea ce se prezenta organizat și după repetiții istovitoare de către unități special antrenate. Oștirea comunistă era supradimensionată și efectivele erau completate și cu recruți ce nu prea erau apți din punct de vedere psihic. Simplu detaliu! Concepția războiului marxist prevedea existența armatelor numeroase, cantitatea dublând calitatea. Autoritățile comuniste de la București au aplicat principiile sovietice și mobilizarea generală a fiecărui leat era o datorie fundamentală a celor aduși pe tancurile staliniste. Practica a demonstrat că această supradimensionare nu era însă utilă în timp de pace pentru că prea multă forță de muncă tânără era sustrasă de la creație pentru distrugere. În plus, nu toți cei ce ajungeau să îmbrace uniforma înțelegeau ce înseamnă misiunea militară sau nu aveau talentul necesar mânuirii armelor.

Șase catastrofe aeriene într-un an

Mulți români spun că s-au săturat de ceea ce văd la televizor, redacțiile de știri aducând în centrul atenției numai decădere și dezastre. Nu se compară cu ceea ce era înainte de 1989 pe unicul canal național de informare. Oare așa să fie? Oficiali din armată au raportat conducătorului statului la 6 decembrie 1975 că în perioada noiembrie 1974 – noiembrie 1975 au fost șase catastrofe aeriene în care au fost pierdute opt avioane și un elicopter, ceea ce era cam mult pentru o țară ce importa tehnica de zbor din lagărul socialist sau o producea după licențe occidentale, capitaliste. Au fost înregistrate 16 victime în rândurile militarilor și 33 în cele ale civililor. Ar fi fost subiecte senzaționale pentru jurnaliștii din televiziunile ce se hrănesc numai din catastrofe. Au fost înregistrate și accidente mai puțin grave și au fost avariate șapte avioane utilitare și trei elicoptere. Distrugerea a nouă aparate de zbor indică un stres politic de formare a multor piloți și imixtiunile autorităților au generat un număr mare de caaparate MiG-21tastrofe pentru o aviație mereu în cursa modernizării spre aparatele cu reacție de nouă generație. Organismul aeronautic nu se formează pe bază de indicații prețioase și implică un nucleu de specialiști și de aparate ce trebuie menținute în perfectă stare de zbor.

Prăbușirile aparatelor militare mai indică și faptul că avioanele sovietice aveau probleme de proiectare și construcție ce puteau să ducă la o catastrofă în orice moment al zborului. S-a mers tot înainte pentru că așa erau indicațiile de partid și de stat, mai ales că fuseseră cumpărate foarte multe aparate MiG-21. Acestea și-au continuat trista carieră până-n zilele noastre. Bilanțul negru amintit în documentul înaintat partidului unic indica faptul că lumea socialistă este departe de imaginea clasică a organizării perfecte a oamenilor muncii conștienți de menirea pe care o au pe drumul construirii unei societăți ideale.

Armata avea chiar probleme mai mari decât cele legate de catastrofele aeriene. Nu toți cei ce jurau să slujească sub steagul tricolor erau hotărâți să respecte regulamentele militare și să ocrotească viețile cetățenilor și bunurile economiei socialiste. Cum o armă dă putere în orice situație, mulți militari erau interesați să dobândească tehnică de luptă prin furt și în perioada martie 1972 – noiembrie 1975 au dispărut fără să mai fie găsite un pistol-mitralieră, cinci pistoale și 1.840 de cartușe de diferite calibre. Senzațional era că au dezertat cu armament asupra lor 19 militari și aceștia au început să comită furturi, violuri, omoruri și tâlhării. Au fost evenimente numai din ultimii doi ani de această dată.

Societatea socialistă era plină de probleme pe care regimul de la București le-a acoperit cu un strat gros de propagandă și s-a ajuns acum să se creadă că atunci se făcea totul bine și cu conștiință patriotică.

_{Foto sus: Nicolae Ceauşescu, în vizită la întreprinderea de avioane din Capitală (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 73/1979)}