Care este adevăratul motiv al invadării Ucrainei?

Se discută mult despre cauzele conflictului ce opune Rusia statului mai mic din vest și varianta oficială susținută de Moscova este că luptă împotriva politicii de exterminare a neamului rus din regiunile Luhansk și Donețk dusă de conducerea nazistă de la Kiev.

Cum termenul de nazist în spațiul fost sovietic poate să justifice orice, a fost absolut normal ca poporul slav să accepte ideea organizării unei operațiuni militare speciale împotriva vecinilor, mai ales că aceștia n-au opus rezistență atunci când a fost invadată Crimeea. Urma să fie o simplă plimbare până în capitala Ucrainei, deplasarea fiind făcută, normal, cu tancul. Expediția a eșuat și a fost însoțită de răzbunarea împotriva civililor, ceva obișnuit într-o armată ce folosește militari neinstruiți în ceea ce privește caracterul.

Explicația pentru invazie este însă prea simplistă și trebuie să încercăm să intrăm în creierul liderului suprem de la Kremlin. Nu este foarte greu pentru că ideile i-au fost sugerate de către Iosif Stalin încă din ianuarie 1924. Misiunea supremă a oricărui dictatori de la Moscova constă în cucerirea de teritorii sub diferite pretexte pentru a juca rolul de putere mondială și nu contează câte victime sunt făcute pentru atingerea țelului măreț. Ucraina era un obiectiv de importanță deosebită pentru că subsolul ascunde materii prime interesante pentru complexul militaro – industrial. Minereu de fier, minereu de mangan, uraniu și cărbune sunt doar câteva din bogățiile din adâncuri. Mai mult. Existau capacități deosebite de prelucrare prin oțelării și un imens combinat de obținere a aluminiului folosea energia electrică pentru rafinarea metalului destinat aviației și echipamentelor electrice și electronice. Nu erau de disprețuit resursele alimentare oferite de solul mănos, orașul Moscova având nevoie de cantități enorme de mâncare.

Totuși, nu acesta era obiectivul liderului suprem rus. Dorea o altă bogăție care începe să-i cam lipsească: omul. Nu poți să duci o politică imperială, mondială, numai cu 145.000.000 de locuitori. Forța umană a Rusiei este absolut insuficientă pentru a domina întreaga planetă și pentru a înfrunta alte puteri demografice. Colosul rus este dominat de umbra roșie a Chinei, stat care are peste 1,4 miliarde de suflete între granițe. Federația rusă este surclasară fără drept de apel și de populația Statelor Unite ale Americii, mare putere ce dispune și de o forță economică net superioară. Grav este că populația Rusiei mai cunoaște un fenomen interesant: îmbătrânirea accelerată.

După estimările americane din 2018, peste 20 de milioane de persoane aveau vârsta de peste 65 de ani și nu mai erau interesante pentru armată. Alte 20 de milioane erau în etate de peste 55 de ani și numai parțial mai prezentau importanță militară. Dacă sunt excluse vârstele fragede cu vârsta sub 14 ani, populația activă a Federației Ruse ajungea în jur de 80 de milioane, ceea ce este foarte puțin pentru a emite pretenții planetare fără a amenința în stânga și în dreapta cu folosirea armelor nucleare. A mai sosit și infecția cu temutul coronavirus și datele statistice ce mai scapă dinspre est spun că peste un milion de persoane au dispărut în 2021. Mortalitatea a copleșit natalitatea, ceea ce nu se potrivește cu visul de putere mondială. Surse oficiale ruse susțin că se pierde un om la fiecare 30 de secunde.

Situația ar fi fost cu totul alta dacă Ucraina ar fi fost integrată în gigantul întins pe două continente în două variante: fie prin intermediul unui conducător vasal absolut, fie prin integrare completă. Ar fi crescut populația la peste 180 de milioane de locuitori și altfel se discută la masa celor puternici, mai ales dacă mai pui în ecuație și un munte de focoase nucleare, de la cele tactice la cele ce pot contamina un continent întreg. Dacă este luat în calcul și zisul stat independent Belarus, se tinde spre 200.000.000 de persoane interesante pentru a sublinia slava unei mari puteri. Se mai putea adăuga Moldova în acest conglomerat important strategic.

Acesta ar fi fost un obiectiv minimal al planificatorilor de la Moscova pentru a compensa scăderea demografică din Rusia. O spălare a creierului prin teroare și presă ar fi dezvoltat o masă de manevră utilă după pofta inimii liderilor ajunși cumva în fotoliile de la Kremlin. Nu contează viețile oamenilor, importantă este slava unei forțe militare. Orice conducător politic trăiește într-o iluzie, dar cei din lumea contemporană au obiceiul să planifice totul după presupuse calcule științifice.

_{Foto sus: Iosif Stalin, la al XVII-lea Congres al Partidului Comunist Sovietic (© Wikimedia Commons)}