Un sanctuar preroman îngropat de un potop antic, descoperit de arheologi
Săpăturile preventive de-a lungul traseului drum care va fi construit în nord-estul Italiei, au scos la lumină un complex sacru cu elemente din piatră inscripționate în limbile venetică (o limbă indo-europeană dispărută, vorbită în antichitate de veneți, triburi care trăiau în nord-estul Italiei – n.r.) și latină, temple și o clădire peripterală, toate îngropate în antichitate de revărsarea râului Adige.
În timpul lucrărilor de construcție pentru primul tronson funcțional al Noii Șosele Regionale 10 „Padana Inferiore”, compania Veneto Strade S.p.A. a descoperit un sit arheologic de interes excepțional în comuna Ponso, din provincia italiană Padova, informează La Brujula Verde.
Primele semne ale existenței unor vestigii antice au apărut în timpul operațiunilor de dezamorsare a dispozitivelor explozive rămase din război, fapt care a dus la realizarea mai multor sondaje stratigrafice de mare adâncime. În urma acestor cercetări au fost descoperite elemente din piatră care prezintă inscripții în caractere latine și, într-o proporție considerabil mai mare, în alfabetul venetic.
Epigrafiștii care colaborează cu autoritățile de patrimoniu au putut verifica faptul că multe dintre aceste pietre, ce datează probabil din secolele V și IV î.Hr., par să fi fost reutilizate într-un pavaj de piatră a cărui funcție nu a fost încă stabilită cu certitudine. Alte piese, în schimb, se păstrează în poziția lor originală.
Pavajul menționat anterior, conform diferitelor indicii aflate încă în analiză de laborator, ar fi fost construit în secolul I d.Hr.
Pe măsură ce lucrările de îndepărtare a pământului și controlul stratigrafic al nivelurilor arheologice au avansat, cercetătorii au descoperit noi structuri ample cu plan rectangular, păstrate la nivelul fundațiilor, care pot fi identificate fără echivoc drept temple.
Printre aceste clădiri, una prezintă caracteristicile unui templu peripteral, adică înconjurat pe toate laturile de un rând continuu de coloane, o trăsătură arhitecturală care indică de obicei monumentalitate și investiții considerabile în construcție.
Ansamblul de dovezi vizibile în prezent indică faptul că situl avea o funcție de cult încă dinaintea dominației romane, deși și-a păstrat importanța și în perioada romană. Arheologii au stabilit că întregul complex sacru a fost ulterior îngropat de o inundație puternică a râului Adige din apropiere, care în acea perioadă curgea prin această zonă.
Masa de apă și sedimentele transportate de inundație au acoperit complet structurile, sigilându-le sub un strat de mâl și pietriș care a conservat vestigiile până la descoperirea lor actuală.
Datele obținute până acum indică mai degrabă o continuitate în utilizarea sitului, cu transformări treptate de-a lungul timpului, decât o simplă abandonare a practicilor rituale. Situl pare să-și fi păstrat funcția importantă și în faza romană, deși formele de expresie religioasă și limbajul arhitectural s-au schimbat față de perioada anterioară.
Prezența inscripțiilor votive atât în limba venetică, cât și în latină întărește această ipoteză a unui spațiu sacru care a supraviețuit prin adaptarea la noile vremuri.
Investigațiile aflate încă în desfășurare vor permite definirea mai precisă a organizării interne a acestei zone de cult și a diferitelor faze de utilizare care s-au succedat de-a lungul secolelor.
Importanța descoperirii, datorată cronologiei sale și abundenței inscripțiilor în limba venetică, transformă Ponso într-un punct de referință pentru studiul practicilor religioase preromane și romane din teritoriul Padovei.
