Un molar tratat de un „dentist” neanderthalian în urmă cu 59.000 de ani

Neanderthalienii (Homo neanderthalensis) au fost considerați mult timp extrem de primitivi și lipsiți de sofisticare în comparație cu noi, oamenii moderni (Homo sapiens). Totuși, cercetările mai recente asupra rudelor noastre dispărute de mult timp au arătat că acești hominizi nu erau chiar atât de arhaici precum credeau primii antropologi.

Deși arheologii au descoperit că neanderthalienii își scoteau resturile alimentare dintre dinți cu scobitori și poate chiar foloseau plante medicinale ca antibiotice, cercetătorii încă nu sunt siguri cât de avansate erau abilitățile lor medicale. Acum, un nou studiu publicat în revista PLOS One indică faptul că ei erau capabili de intervenții dentare complexe, ceea ce adaugă noi dovezi privind capacitățile cognitive și fizice ale neanderthalienilor.

O echipă arheologi care efectua săpături în Peștera Chagyrskaya, situată în regiunea Altai din sudul Rusiei, a descoperit un molar neanderthalian vechi de aproximativ 59.000 de ani. Dintele prezintă șanțuri laterale produse probabil de folosirea unor scobitori și o gaură adâncă în centru, care ajunge până în camera pulpară, spațiul gol din interiorul dintelui (la nivelul coroanei) care adăpostește pulpa dentară – cunoscută popular ca „nervul dintelui”. Aceasta conține vase de sânge, nervi și țesut conjunctiv care asigură vitalitatea, hrănirea și dezvoltarea dintelui.

Folosind trei dinți umani moderni, cercetătorii au demonstrat că este posibil să creezi o gaură de aceeași formă și cu aceleași modele de microșanțuri prin perforare cu un vârf de piatră similar uneltelor descoperite anterior în Peștera Chagyrskaya.

Andrey Krivoshapkin, coautor al studiului și cercetător la Institutul de Arheologie și Etnografie al filialei siberiene a Academiei Ruse de Științe, a declarat pentru Popular Science că cercetătorii au eliminat toate celelalte interpretări posibile.

De exemplu, „uzura naturală provocată de mestecat poate expune în timp camera pulpară, dar nu ar lărgi-o și nu ar crea o cavitate adâncă, neregulată, cu margini netede și rotunjite. Traumatismele dentare, cum ar fi fracturile, ar lăsa margini ascuțite, neregulate și fisuri, nu contururile lustruite și rotunjite pe care le observăm”, explică el.

Cercetătorii au exclus și procesele tafonomice (degradarea după decesul organismului – n.r.), geologice și chimice.

„Așadar, deși rămânem mereu deschiși unor noi interpretări, dovezile susțin în mod covârșitor existența unei intervenții umane deliberate”, a spus Krivoshapkin.

O operație dentară reușită

Cercetătorul și colegii săi au identificat, de asemenea, urme de uzură ante-mortem (dinaintea morții) pe pereții și marginile cavității, demonstrând că după realizarea găurii, dintele a continuat să fie folosit.

Cu alte cuvinte, neanderthalianul a continuat să mestece și să proceseze alimente cu acel dinte. Potrivit lui Krivoshapkin, dacă perforarea ar fi avut loc după moartea individului, marginile găurii ar fi fost ascuțite și proaspete, fără niciun fel de lustruire.

„Așadar, uzura demonstrează două lucruri: în primul rând, procedura a fost efectuată pe o persoană vie și, în al doilea rând, intervenția a avut suficient succes încât dintele a continuat să funcționeze. Acesta este motivul pentru care vorbim despre un tratament medical”, explică el.

Echipa a descoperit și modificări ale mineralizării dentinei care corespund unor carii severe. În cele din urmă, Krivoshapkin și colegii săi susțin că gaura din dinte reprezintă o operație dentară neanderthaliană menită să curețe infecția.

Și da, probabil că a fost dureroasă. Acum 59.000 de ani nu exista gaz ilariant. Însă, la fel ca în chirurgia dentară modernă, îndepărtarea părții deteriorate a dintelui reduce durerea provocată de infecție.

Această intervenție are implicații importante privind abilitățile cognitive ale neanderthalienilor. Dintele indică faptul că aceștia puteau identifica sursa durerii, decide modul de tratament, utiliza dexteritatea manuală necesară pentru efectuarea operației și suporta durerea intervenției pentru a reduce suferința viitoare.

Este pentru prima dată când un astfel de comportament este demonstrat la o specie diferită de Homo sapiens, iar descoperirea precede cel mai vechi exemplu uman cunoscut cu peste 40.000 de ani.

Acest tip de raționament cauzal abstract la neanderthalieni „depășește cu mult automedicația instinctivă observată la alte primate”, explică Krivoshapkin.

„Împreună cu alte descoperiri recente, acest rezultat contestă vechiul stereotip conform căruia neanderthalienii erau inferiori cognitiv nouă, arătând că nu au fost oameni ratați, ci indivizi de succes și inovatori în felul lor. Iar la un nivel profund uman, ne amintește că impulsul de a trata boala și de a reduce suferința nu este ceva exclusiv modern, ci este străvechi și face parte din moștenirea noastră comună de hominizi”, adaugă cercetătorul.

_{Foto sus: Molarul descoperit în Peștera Chagyrskaya și macro-caracteristicile sale (© Zubova et al., 2026, PLOS One, CC-BY 4)}