Navă italiană aproape intactă, scufundată de Francis Drake, descoperită în Golful Cádiz

Sir Francis Drake era un pirat (potrivit spaniolilor) sau un marinar onorabil (potrivit englezilor) însărcinat de regina Elisabeta I a Angliei să distrugă orașele, fortărețele, câmpurile, fermele sau supușii lui Filip al II-lea al Spaniei oriunde s-ar fi aflat. Drake și-a lansat atacurile în ambele emisfere fără avertisment. Putea lovi în Santo Domingo, în Insulele Canare sau în Patagonia. Nu existau limite. Unul dintre porturile pe care le-a atacat cu succes a fost Cádiz în 1587.

În Golful Cádiz, Filip al II-lea al Spaniei construia o parte din armada cu care plănuia să atace Anglia. Prin urmare, regina Elisabeta I a Angliei i-a ordonat lui Drake să distrugă acele galioane înarmate care amenințau regatul ei. Astfel, marinarul englez, printr-o manevră îndrăzneață, a intrat în portul andaluz și a scufundat între 30 și 35 de nave spaniole, portugheze sau aliate.

Printre acestea se afla vasul italian San Giorgio e Sant’Elmo Buonaventura, ale cărui cală erau pline cu o mare varietate de bunuri. Dragarea în Golful Cádiz a permis acum recuperarea epavei. Acest lucru este detaliat în studiul multidisciplinar „Experimental Sciences in Underwater Archaeology: Delta II Wreck (San Giorgio and Sant’Elmo Buonaventura)”.

La doar opt metri sub sedimente se afla nava aproape intactă. A fost scufundată pe 29 aprilie 1587.

„Rămășițele organice descoperite se aflau într-o stare excelentă de conservare datorită grosimii mari a stratului de noroi care a acoperit epava îngropată, oferind un mediu anaerob ce a împiedicat deteriorarea unui material fragil și, prin urmare, ușor degradabil”, precizează studiul citat de publicația spaniolă El Pais.

Pe lângă resturile de animale (vaci, porci, capre și găini), la locul descoperirii a fost găsit craniul unei femei cu vârsta între 25 și 35 de ani, prezentând o leziune la nivelul capului. Au fost identificate și mici vase din ceramică, intacte și sigilate. În interior conțineau măsline Gordal în saramură, cu capere, foi de dafin, rozmarin și oregano.

Bolile de care suferea echipajul au fost, de asemenea, determinate prin descoperirea ADN-ului în interiorul vaselor: un agent patogen care provoacă pneumonie și infecții stafilococice ale pielii și sistemului respirator.

De asemenea, în timpul cercetării epavei, au fost găsite butoaie din lemn care conțineau o substanță densă, roșie, identificată ulterior drept Dactylopius coccus costa (carmin natural – n.r.). Este un colorant obținut din insecta coșenilă. În secolul al XVI-lea, acest colorant ajungea din Noua Spanie (Mexic), în special din regiunea Oaxaca, și a devenit a treia cea mai valoroasă marfă din Americi în perioada modernă timpurie.

„Pe scurt, San Giorgio e Sant’Elmo Buonaventura, aflată la ancoră în largul orașului Cádiz, a fost scufundată (între orele cinci și șase după-amiaza, pe 29 aprilie 1587) de flota condusă de corsarul Francis Drake, în urma ordinelor exprese ale reginei engleze regina Elisabeta I a Angliei ”, concluzionează studiul.

În cele din urmă, amiralul spaniol Álvaro de Bazán a pornit în urmărirea flotei lui Drake, însă nu a ajuns la timp, iar corsarul a reușit să ajungă în Anglia, unde a debarcat cu o avere uriașă.

_{Foto sus: Sir Francis Drake. Portret de Jodocus Hondius I, din 1583 (© Wikimedia Commons)}