Tabără militară grecească din perioada elenistică, descoperită în Asia Centrală

Un studiu realizat de o echipă de arheologi cehi și uzbeci condus la o descoperire remarcabilă în situl Iskandar Tepa, situat în sudul Uzbekistanului. Considerat inițial un simplu ansamblu de vase ceramice îngropate, fără o structură internă clară, situl s-a dovedit, în urma utilizării unor metode moderne de prospecțiune geofizică, a fi o tabără militară grecească temporară din perioada elenistică.

Cercetarea, publicată în revista Journal of Archaeological Science: Reports, evidențiază rolul esențial al tehnologiilor neinvazive în reinterpretarea peisajelor arheologice, informează La Brujula Verde.

Investigațiile au combinat magnetometria și radarul de penetrare a solului pe o suprafață de 3,5 hectare, rezultatele fiind ulterior verificate prin săpături selective. Cea mai importantă descoperire a fost identificarea unui șanț defensiv, lat de 3–5 metri și lung de aproximativ 400 de metri, care înconjura o suprafață de circa 1,2 hectare.

Acest șanț nu era vizibil nici la suprafață, nici în imaginile convenționale din satelit, fiind detectat exclusiv prin măsurători magnetometrice. Săpăturile au confirmat existența sa, relevând o adâncime de până la un metru și o structură atent amenajată. Analiza umpluturii a indicat că șanțul s-a colmatat treptat, inițial prin depuneri naturale și ulterior prin materiale provenite din interiorul așezării.

În interiorul incintei, cercetătorii au identificat numeroase vase mari de depozitare (khums), îngropate până la gât în pământ. Analiza conținutului acestora a evidențiat urme de cenușă, depuneri calcaroase și sedimente argiloase, indicând că erau folosite pentru stocarea apei. Alimentarea se făcea probabil printr-un canal identificat pe versantul nordic sau prin colectarea apei de ploaie. Numărul mare al acestor recipiente indică faptul că aprovizionarea cu apă reprezenta un element esențial pentru funcționarea taberei.

La extremitățile estică și vestică ale dealului au fost descoperite numeroase gropi ovale, interpretate drept morminte datând din perioada de tranziție dintre dominația greco-bactriană și cea kushană (secolele I î.Hr.–I d.Hr.). Unele dintre aceste morminte se suprapun peste zona fostei tabere, demonstrând că situl a fost reutilizat ca necropolă după încetarea funcției sale militare.

Pe baza acestor descoperiri, cercetătorii au reinterpretat complet funcția sitului. Dacă anterior era considerat un simplu post de observație al regatului greco-bactrian, noile date arată că Iskandar Tepa prezintă toate caracteristicile unei tabere militare grecești descrise în izvoarele antice: amplasare pe o înălțime ușor de apărat, plan neregulat, protecție prin șanț exterior și lipsa unor construcții permanente în interior. Singurul element care nu a putut fi confirmat este existența unui altar.

Interpretarea este susținută și prin comparația cu situl Boysari Tepa din Sogdiana, care prezintă o configurație similară: un deal fortificat, înconjurat de un șanț și lipsit de clădiri permanente. Deși cele două situri aparțin unor perioade ușor diferite, asemănările privind dimensiunile, topografia și organizarea întăresc ipoteza că ambele au avut funcții militare temporare.

Studiul demonstrează eficiența excepțională a metodelor geofizice în mediul semi-arid al Asiei Centrale. Acestea au permis identificarea unor structuri invizibile atât la suprafață, cât și în imaginile satelitare, oferind o imagine mult mai completă asupra organizării și evoluției sitului. Cercetările vor continua prin analiza obiectelor metalice descoperite, inclusiv monede ale regilor greco-bactrieni, care, împreună cu ceramica, datează ocuparea principală în secolul al II-lea î.Hr.

_{Foto sus: Iskandar
Tepa. Magnetograma zonei studiate (© T. Tencer, P. Milo / Journal
of Archaeological Science: Reports)}