Structuri ascunse sub așezarea elenistică fortificată Castiglione di Paludi, descoperite de arheologi
Un studiu realizat de Universitatea din Catania demonstrează potențialul cercetării neinvazive în investigarea sitului arheologic Castiglione di Paludi, una dintre cele mai importante așezări fortificate din Calabria elenistică.
Prin combinarea metodelor arheologice și geofizice, cercetătorii au identificat structuri îngropate fără a recurge la săpături, protejând astfel contextul stratigrafic și oferind noi perspective asupra organizării și evoluției așezării între secolul al IV-lea î.Hr. și perioada elenistică, informează La Brujula Verde.
Situl, aflat în provincia Cosenza, datează din secolul al IV-lea î.Hr., însă originea sa rămâne încă dezbătută: acesta ar fi putut fi fondat fie de comunități ale polisurilor din Magna Graecia, fie de populații locale italice.
Așezarea era înconjurată de un sistem impresionant de fortificații, prevăzut cu cel puțin două porți de acces în partea estică, dintre care cea din nord-est avea un caracter monumental. Planul urban era organizat în jurul unei artere principale (plateia) și includea spații destinate funcțiilor publice.
Un element deosebit al sitului îl reprezintă o structură aflată în stare avansată de degradare, amplasată aproximativ la jumătatea plateiei. Interpretarea acesteia este dificilă, însă existența sa indică prezența unui al doilea nucleu public, posibil cu funcție sacră. Stabilirea rolului acestei construcții ar putea contribui la înțelegerea proceselor de transformare specifice perioadei elenistice în vestul Mediteranei.
Pentru investigarea subsolului, echipa interdisciplinară a utilizat metode geofizice moderne, capabile să detecteze drumuri, ziduri sau alte vestigii îngropate fără intervenții directe asupra terenului. Campania de cercetare, desfășurată în colaborare între specialiști în arheologie și geofizică aplicată, s-a concentrat asupra a două dintre cele trei zone identificate de-a lungul plateiei, unde existau deja indicii privind prezența unor ruine la suprafață.
În fiecare dintre cele două zone au fost efectuate unsprezece profile de tomografie a rezistivității electrice (ERT), fiecare având o lungime de 31 de metri și fiind realizat cu 32 de electrozi amplasați la intervale regulate. Aceste măsurători au fost completate de investigații magnetometrice.
Datele obținute au fost prelucrate cu programe specializate, care au permis realizarea unor secțiuni bidimensionale și a unor modele tridimensionale ale subsolului. În prima zonă investigată au fost identificate anomalii situate la adâncimi de aproximativ 1,5–2 metri, caracterizate prin valori ridicate ale rezistivității electrice.
Acestea sunt compatibile cu existența unor construcții îngropate și sunt concentrate în sectorul nord-estic al suprafeței analizate. În schimb, cea de-a doua zonă prezintă o distribuție uniformă a rezistivității, fără indicii clare privind existența unor vestigii în primele straturi ale solului, deși au fost observate unele variații la adâncimi mai mari.
Rezultatele investigațiilor magnetometrice confirmă concluziile obținute prin tomografia electrică. În prima zonă au fost identificate anomalii ale gradientului magnetic care coincid cu cele evidențiate prin măsurătorile de rezistivitate, în timp ce în a doua zonă nu au fost detectate variații semnificative.
Cercetarea demonstrează eficiența abordării multidisciplinare și a metodelor geofizice neinvazive în explorarea siturilor arheologice.
Foto sus: Ruinele arheologice de la Castiglione delle Paludi (© Università di Catania)
Mai multe pentru tine...
