Roirea greceasc─â ┼či ├«ntemeierea de cet─â┼úi jpeg

Roirea greceasc─â ┼či ├«ntemeierea de cet─â┼úi

Dup─â o perioad─â de general─â dec─âdere ├«n lumea greac─â, se produce un salt c─âtre o nou─â organizare statal─â, c─âtre epoca arhaic─â. Din punct de vedere cronologic, aceasta debuteaz─â la sf├ór┼čitul secolului al IX-lea. Prin ce se remarc─â noua etap─â din istoria Greciei? Prin c├óteva procese deosebite. Este vorba despre reapari┼úia organiz─ârii statale, al─âturi de reapari┼úia scrierii, dar ┼či de colonizare, elemente ale form─ârii polis-ului grecesc. Se cristalizeaz─â primele insitu┼úii politice ┼či primele reforme.

Are loc o a┼ča-numit─â rena┼čtere greac─â. Aceasta nu este ├«ns─â unitar─â ┼či se produde pe parcursul unui secol. Oikoi, comunit─â┼úile rurale, se dezvolt─â demografic, iar economic vorbind pe l├óng─â ocupa┼úiile agrare mai men┼úion─âm ┼či cre┼čterea animalelor sau ol─âritul. Ca observa┼úie social─â se ├«ntrev─âd diferen┼úe ├«ntre grupurile care ocup─â un anume teritoriu, ceea ce conduce la conturarea unor elite, cu func┼úii administrative, militare sau judiciare. Exist─â de acum ┼či centre ├«n jurul c─ârora graviteaz─â via┼úa comunit─â┼úii. Se valorific─â vechile locuri miceniene, care devin leag─ân de legend─â.

├Än epoca arhaic─â putem vorbi de dou─â tipuri principale de stat. Unul din ele este statul-ethne (Elida, Thessalia, Epir), dup─â conceptual de ethnos-popor, iar al doilea statul-polis (Athena, Sparta, Theba, Megara, Chalcis). Polisul presupune un nucleu urban, ora┼čul (asty), cu cl─âdiri administrative ┼či edificii de cult, plus pia┼úa public─â (agora) unde au loc activit─â┼úile comerciale ┼či dezbaterile, ┼či teritoriul rural care alimenteaz─â ora┼čul (chora).

Procesul prin care se formeaz─â o astfel de comunitate, descris de c─âtre Aristotel, se nume┼čte synoicism, acre se reduce de fapt la unificarea mai multor comunit─â┼úi rurale. Nu este ├«ns─â un process liniar, pentru c─â uneori avem de-a face cu ac┼úiuni de cucerire ┼či evolu┼úii interne (Sparta) sau cu o integrare a unor zone ├«ntr-un teritoriu deja stability. Zona civiliza┼úiei este delimitat─â de sanctuare, fie de interior, fie de margine. ├Än acest sens, l─âca┼čuri miceniene vechi vor constitui reperele noilor cet─â┼úi.

Alceu din Mitilene spune ceva relevant pentru definirea cet─â┼úii:ÔÇťNu pietrele, nici lemnul de pe acoperi┼č, nici arta t├ómplarilor nu fondeaz─â cetatea ÔÇô ci pretutindeni unde se reg─âsesc oameni care-┼či asigur─â exsiten┼úa ┼či securitatea lor, acolo se regasesc zidurile, acolo se afl─â cetateaÔÇŁ. Ideea de bine al comunit─â┼úii ca fundament al cet─â┼úii apre ┼či mai t├órziu, ├«ntr-un discurs atribuit de Tucidide lui Pericle. Comunitatea de oameni este important─â, definit─â nu at├ót politic sau geographic, c├ót mai ales ca mod de func┼úionare. Primele decrete consfintesc faptul c─â deciziile au fost luate pentru c─â a┼ča a dorit cetatea.

A fi cet─â┼úean ├«nseamn─â mai multe lucruri:participare la via┼úa politic─â, proprietatea de p─âm├ónt, implicarea pe plan religios ┼či militar. Lotul de p─âm├ónt permitea procurarea de echipament militar. Pe l├óng─â colaborarea militar─â, care se organizeaz─â ├«n infanteria greu ├«narmat─â din secolul al VII-lea, cet─âteanul mai contribuie ┼či la nivel de discurs politic, principiu al unei comunit─â┼úi solidare. Tot un mod de a ├«nf─â┼úi┼ča coeren┼úa cet─â┼úii ├«l reprezint─â participarea comun─â ┼či egal─â a elitelor militare la actele sacrificial. ├Än Iliada sunt prezentate mai multe scene de banchet, la care particip─â to┼úi o┼čtenii.

greek ancient greek warfare 4 jpg jpeg

Ca forme de organizare statal─â, mai int├ói avem regalitatea, apoi oligarhia, adic─â guvernarea unor familii str├óns legate ├«ntre ele (aristocra┼úia attic─â, euboic─â, argian─â, corinthic─â). Oligarhia se baza fie pe renume, fie pe o constitu┼úie, fie pe o ├«mp─âr┼úire cenzitar─â. Oligarhia se manifest─â prin trei institu┼úii:consiliile, adun─ârile de cet─â┼úeni ┼či magistra┼úii (care nu au de regul─â responsabilitatea actelor s─âv├ór┼čite).

Statul reapare simultan cu ceea ce s-a numit ÔÇťroirea grecilorÔÇŁ, adic─â fenomenul migr─ârii, coloniz─ârii ┼či ├«ntemeierii de noi cet─â┼úi. ├Änainte s-a crezut c─â ar fi vorba de o nevoie de pie┼úe de desfacere pentru surplusul de produse din metropole. Lucrurile nu stau chiar a┼ča. Gradul de comercializare din colonii nu este chiar at├ót de ridicat. ├Än plus, ├«n unele metropole sunt tulbur─âri de ordin politic ┼či social, din cauza lipsei de p─âm├ónt sau a diminu─ârii statutului de cet─â┼úean. Colonizarea coincide cu perioada definitiv─ârii statelor de tip polis (secolele VIII-VI), ba mai mult, Eretria colonizeaz─â ├«n faza de organizare a spa┼úiului civic. Deci, colonizarea este parte a constituirii polisului grecesc.

Cet─â┼úile ├«ntemeiate sunt fie de tip agrar (apoikii), fie de tip commercial (emporii), fie de tip pirateresc (ca cetatea de la Lipari). Este oricum rezultatul unei decizii colective. Comparativ cu colonizarea moderna, individualist, colonizarea greac─â reprezint─â un fenomen colectiv, iar zonele preferate sunt cele slab populate, evit├óndu-se regiunile cu istorie. De aceea, ├«n nordul Africii fondeaz─â o singur─â cetate ÔÇô Cyrene. Comandantul desemnat de cetate (oikistes) pleac─â ├«mpreun─â cu coloni┼čtii purt├ónd cu sine p─âm├ónt din cetatea-mam─â ┼či focul din vatra sacr─â a metropolei, dup─â ce consult─â oracolul din Delphi.

Se traseaz─â ora┼čul, se construiesc edificiile de cult, se ├«ntemeiaz─â cultele fondatoare, se parceleaz─â teritoriul agrar, se trag la sor┼úi loturile (Kleroi). O asemenea ├«ntreprindere era relative dificil─â, mai ales c─â unii greci refuzau s─â p─âr─âseasc─â cetatea-mam─â, cum este cazul celor pleca┼úi din Cirene, plecati din Thera ┼či amenin┼úa┼úi cu pedeapsa capital ├«n cazul refuzului.

lagemedi jpg jpeg

Herodot, Tucidide, Polybios, Diodor sau Strabon men┼úioneaz─â leg─âtura speciala dintre metropol─â ┼či colonie, care este ├«n primul r├ónd religioas─â (acela┼či pantheon, acelea┼či culte), apoi cultural─â (acela┼či dialect), comercial─â, politic─â. Exist─â o oarecare subordonare politic─â, sub forma protectoratului din partea metropolei ┼či a obliga┼úiei coloniei de a apela la ajutorul cet─â┼úii-mam─â ├«n caz de nevoie.

S─â vedem acum care au fost cele mai importante puncte stabilite de greci, cu precizarea c─â direc┼úiile de colonizare au fost ├«n principiu trei:spre Mediterana central ┼či vestic─â, apoi spre sud ┼či spre nord-nord-vest. Metropole prolific au fost:Chalcis (coloniile Mende, Torone ├«n Pen, . Chalcidic─â, Metone ├«n Macedonia, Cumae, Naxos ├«n vest), Corinth (coloniile Potideea ├«n nord, Siracuza ├«n vest, Apollonia Illiric─â, Anactrion, Ambracia, Leucade ├«n marea Ionic─â), Milet (coloniile Cizic, Sinope, Histria, Olbia, Odessos, Apollonia ├«n Pont, Ponticapaion, Teodosia ├«n Pen. Crimeea, Phoceea (coloniile Massalia, Emporion, Mainake ├«n vest), Megara (coloniile Chalcedonia, Heracleea Pontic─â, Mesembria). Sparta are o singur─â colonie, Tarentul, iar Athena ├«ntemeiaz─â abia ├«n secolul al V-lea colonii militare (cleruchii). Coloniile pot fonda ┼či ele alte colonii (Sinope este metropol─â pentru Trapezunt, Corcyra pentru Epidamos etc.). Uneori coloni┼čtii provin din mai multe cet─â┼úi, cum este cazul Naucratis.

Este deci vorba despre un proces complex, care include ┼či rela┼úiile cu localnicii, cu care grecii se pot ┼či ├«nrudi. Inflen┼úa greceasc─â asupra mediului colonizat este incontestabil─â ┼či explicabil─â:grecii ajung acolo deja cu un bagaj institu┼úional consistent ┼či o tradi┼úie bine ├«nchegat─â.