Ceremonia de reînhumare a sclavilor eliberați pe insula St. Helena (© St Helena Museum)

Mii de sclavi africani eliberați de Marina Britanică au murit pe insula Sfânta Elena

Se cunosc foarte puține lucruri despre zecile de mii de africani eliberați care au fost îngropați pe îndepărtata insulă atlantică Sfânta Elena în secolul al XIX-lea. Însă o nouă analiză chimică și dentară dezvăluie acum locurile în care peste 150 dintre aceste persoane și-au petrecut copilăria în Africa.

Aproximativ 27.000 de foști sclavi au ajuns pe insula Sfânta Elena după ce Imperiul Britanic a interzis comerțul cu sclavi în 1807, iar Marina Regală Britanică a fost însărcinată cu aplicarea acestei interdicții. Insula era folosită ca loc unde erau debarcate persoanele înrobite eliberate de marină. Totuși, aproximativ 8.000 dintre acești oameni recent eliberați, aflați într-o stare gravă de malnutriție și cu sănătatea afectată, au murit la scurt timp după sosirea pe insula din Atlanticul de Sud, relatează Live Science.

Aceste morminte au fost uitate până când au fost redescoperite, câteva secole mai târziu, înaintea începerii unui proiect de construire a unui aeroport. Săpăturile arheologice, desfășurate în 2007 și 2008, au scos la iveală scheletele africaniilor eliberați, potrivit unui nou studiu publicat în revista Science.

Pentru a determina originea acestor oameni, cercetătorii au analizat dinții a 152 de persoane, măsurând raportul dintre izotopii de stronțiu — atomi ai elementului stronțiu care diferă prin numărul de neutroni din nucleu. În timpul copilăriei, pe măsură ce dinții se dezvoltă, izotopii de stronțiu din alimentele consumate și din apa băută sunt încorporați în smalțul dentar. Studiind raporturile specifice ale acestor izotopi, cercetătorii pot identifica regiunea în care o persoană a trăit în copilărie.

Studiul a arătat că mulți dintre africanii eliberați proveneau din apropierea coastei Africii de Vest, deși unii locuiseră mult mai în interiorul continentului.

„Majoritatea indivizilor proveneau, cel mai probabil, din regiuni de coastă sau apropiate de coastă din vestul Africii Centrale, în timp ce alții par să fi avut originea mult mai în interiorul continentului, ceea ce indică faptul că au fost deplasați forțat pe distanțe de la câteva sute până la câteva mii de kilometri înainte de îmbarcare”, au scris autorii studiului.

Într-un caz, un bărbat care a murit la o vârstă cuprinsă între 19 și 25 de ani fusese mutat din interiorul Angolei spre coastă în copilărie, între vârstele de 7 și 9 ani. Cercetătorii au identificat această deplasare comparând semnăturile izotopice din dinții formați în jurul vârstei de 7 ani cu cele din dinții formați în jurul vârstei de 9 ani. Potrivit autorilor, este posibil ca el să fi fost capturat și traficat ca sclav în această perioadă.

„Este posibil ca deplasarea lor în timpul copilăriei să fi fost legată de înrobirea lor”, a declarat prin e-mail pentru Live Science Hannes Schroeder, coautor al studiului și profesor asociat de ecologie moleculară și evoluție la Globe Institute din cadrul Universității din Copenhaga. Din păcate, despre acest individ nu se cunosc multe alte detalii.

Pe lângă acest caz, studiul a identificat dovezi că cel puțin alte zece persoane fuseseră transportate forțat încă din copilărie sau din adolescența timpurie.

Schroeder a precizat că nu este clar dacă vreuna dintre persoanele analizate are descendenți în viață pe insula Sfânta Elena, însă acest lucru este puțin probabil, deoarece majoritatea au murit la scurt timp după sosirea pe insulă.

Echipa de cercetare a folosit și documente istorice, precum și analize ADN efectuate asupra a 20 dintre indivizi, pentru a determina mai precis originea lor. Analiza genetică „a evidențiat afinități cu populațiile actuale din Gabon și nordul Angolei, dar a arătat și o diversitate genetică considerabilă”, au scris autorii.

„Aceste rezultate sunt în concordanță cu relatările martorilor oculari din Marina Regală Britanică aflați pe insulă, care au raportat că prizonierii vorbeau mai multe limbi, inclusiv dialecte din Congo și Benguela”, au notat cercetătorii, adăugând că rezultatele sunt compatibile și cu documente istorice din Angola, Cuba și Brazilia.

Rămășițele umane au fost reînhumate în 2022. Cercetătorii și membrii comunității din Sfânta Elena au analizat posibilitatea repatrierii acestora în țările africane din care proveneau, însă nu s-a ajuns la niciun acord. În unele cazuri, autorii studiului au remarcat că era dificil de stabilit cu certitudine în ce stat ar fi trebuit să fie returnate rămășițele.

Foto sus: Ceremonia de reînhumare a sclavilor eliberați pe insula Sfânta Elena (© St Helena Museum)

Mai multe pentru tine...