Brazilia african─â: cum au influen╚Ťat sclavii cultura brazilian─â jpeg

Brazilia african─â: cum au influen╚Ťat sclavii cultura brazilian─â

├Än secolul al XVII-lea, misionarul iezuit Antonio Vieira spunea c─â Brazilia are ÔÇ×trupul Americii ╚Öi sufletul AfriciiÔÇŁ. Descrierea este, ├«ntr-o bun─â m─âsur─â, valabil─â ╚Öi ├«n zilele noastre, chiar dac─â Brazilia lui Vieira ar─âta altfel:africanii ╚Öi urma╚Öii lor, negri sau mulatri, sclavi sau oameni liberi, erau mult mai numero╚Öi dec├ót europenii ├«n colonia portughez─â. Trei secole mai t├órziu, de╚Öi elementul african al popula╚Ťiei este mult diluat, mo╚Ötenirea economic─â, demografic─â, genetic─â ╚Öi cultural─â a Africii reprezint─â o parte esen╚Ťial─â a Braziliei. ├Änc─â de la ├«nceputurile coloniei portugheze, ├«n secolul al XVI-lea, contribu╚Ťia Africii la dezvoltarea ╚Ť─ârii a fost variat─â, extrem de important─â ╚Öi omniprezent─â ├«n toate aspectele societ─â╚Ťii braziliene.

De-a lungul celor patru secole ├«n care portughezii au fost implica╚Ťi ├«n comer╚Ťul cu sclavi din Atlantic, circa 10-15 milioane de africani au fost transporta╚Ťi c─âtre coloniile europene din America. Dintre ace╚Ötia, mai bine de 3.5 milioane au fost du╚Öi ├«n Brazilia, mul╚Ťi ajung├ónd acolo dup─â dezvoltarea industriei cafelei, la jum─âtatea secolului al XIX-lea. Chiar ╚Öi dup─â ce comer╚Ťul cu sclavi din Atlantic a fost declarat ilegal, ├«n 1850, din Africa au fost adu╚Öi ├«n continuare zeci de mii de sclavi.

Primii africani au fost adu╚Öi ├«n nord-estul Braziliei ├«n 1538. Decizia de a importa ╚Öi exploata muncitori din Africa a fost determinat─â par╚Ťial de bula papal─â din anul 1537 prin care Sf├óntul Scaun interzicea ├«nrobirea indienilor, dar ╚Öi de faptul c─â africanii erau mult mai rezisten╚Ťi at├ót la munca fizic─â din zona tropicelor, c├ót ╚Öi la bolile europenilor care ├«i decimau pe indieni. Totodat─â, portughezii nu erau deloc str─âini de folosirea africanilor pe post de sclavi:comer╚Ťul cu sclavi ╚Öi ├«ncruci╚Öarea rasial─â ├«ntre portughezi ╚Öi negrii africani ├«ncepuse ├«n Europa cu mai bine de jum─âtate de veac ├«nainte de descoperirea Braziliei (├«n 1500). De fapt, amestecul celor dou─â popula╚Ťii ├«ncepuse cu secole ├«n urm─â, odat─â cu cartaginezii, romanii ╚Öi maurii, care au adus un num─âr ├«nsemnat de sclavi, servitori ╚Öi mercenari din Africa sub-saharian─â ├«n peninsula iberic─â. Exploatarea sistematic─â a for╚Ťei de munc─â africane, prin ├«nrobire, de c─âtre portughezi a ├«nceput ├«ns─â la mijlocul secolului al XV-lea, c├ónd sclavi din Guineea erau adu╚Öi la Alentejo, Algarve ╚Öi Madeira. Traficul uman pe aceast─â rut─â a ajuns la o asemenea scar─â ├«nc├ót, p├ón─â la ├«nceputul secolului al XVI-lea, unul din zece locuitori ai unor ora╚Öe percum ├ëvora era de origine african─â, ├«n timp ce Lisabona, capitala imperiului colonial, avea chiar un cartier african.

Prin urmare, importarea unui mare de sclavi africani c─âtre Brazilia nu a f─âcut altceva dec├ót s─â continue o veche tradi╚Ťie portughez─â. ├Än compara╚Ťie cu vizigo╚Ťii ce-i preced ca st─âp├óni ai peninsulei iberice, maurii ÔÇô ei ├«n╚Öi╚Öi de origini afro-asiatice ÔÇô nu f─âceau discrimin─âri ├«n func╚Ťie de culoarea pielii, ╚Öi nici nu-i discriminau pe al╚Ťi monotei╚Öti pe baza originii etnice. Mai mult, ca o consecin╚Ť─â a celor cinci secole de st─âp├ónire arab─â ├«n peninsul─â, portughezii din Brazilia erau demult familiariza╚Ťi cu religia islamic─â practicat─â de mul╚Ťi dintre sclavii lor.

Foto:hart─â din secolul XVI

1200px Brazil 16thc map jpg jpeg

Economia unei ╚Ť─âri, ridicat─â de bra╚Ťele sclavilor

├Äncep├ónd cu anii 1580, importul de africani c─âtre Brazilia a crescut substan╚Ťial. Dup─â expansiunea ini╚Ťial─â a industriei zah─ârului, negrii au ajuns s─â constituie mai bine de 2/3 din popula╚Ťia din Nord-Estul ╚Ť─ârii. Un secol mai t├órziu, descoperirea aurului la Minas Gerais a sporit ╚Öi mai mult cererea pentru munca for╚Ťat─â. ├Äntre timp, ├«n sertao(hinterland) al Nord-Estului, pretos(negrii), pardos(mulatrii)╚Öi cafuzos(afro-indienii) formau majoritatea popula╚Ťiei ├«n ceea ce avea s─â devin─â statul Piau├ş, unde abilit─â╚Ťile tradi╚Ťionale de fermieri ale unor popoare vest-africane precum Fulani aveau s─â joace un rol proeminent ├«n dezvoltarea industriei cre╚Öterii animalelor.

├Än ciuda faptului c─â muncitorii africani ÔÇô fie ei mineri, cresc─âtori de animale sau servitori domestici ÔÇô erau foarte importan╚Ťi ├«n economia Braziliei, p├ón─â la mijlocul secolului al XVIII-lea, aceste grupuri au fost dep─â╚Öi╚Ťi numeric de muncitorii de pe planta╚Ťiile de zah─âr. La momentul culminant al boom┬ş-ului industriei de zah─âr, 40% din ├«ntreaga popula╚Ťie de sclavi din Brazilia muncea pe aceste planta╚Ťii. Acest grup ÔÇô alc─âtuit ├«n principal din popula╚Ťie Bantu, din Africa sub-ecuatorial─â ÔÇô este cel care a ├«ndurat cele mai dure condi╚Ťii, dar ╚Öi cel care a contribuit cel mai mult la cultura brazilian─â.

├Än schimb, ├«n centrele urbane, p├ón─â ├«n 1750 se dezvoltase deja o clas─â relativ ├«nst─ârit─â format─â din artizani negri sau mulatri:croitori, dogari, c─âld─ârari, t├ómplari, dulgheri, pietrari, brutari ╚Öi fierari. Mul╚Ťi dintre ei erau forros, sclavi elibera╚Ťi care ├«╚Öi ob╚Ťinuser─â libertatea fie prin cump─ârarea ei (de obicei cu sprijinul unei societ─â╚Ťi de ajutor reciproc), fie dup─â terminarea unui contract sau prin generozitatea st─âp├ónului. Multe dintre aceste meserii erau practicate de mult─â vreme ├«n Africa, iar artizanii negri puteau des─âv├ór╚Öti tehnicile europene cu cele proprii.

P├ón─â la ├«nceputul secolului al XVI-lea, popula╚Ťia n─âscut─â ├«n Africa sau de origine african─â trecea deja de 20.000, cu o rat─â de import de 8.000 de africani pe an, care alc─âtuiau 70% din for╚Ťa de munc─â. Portughezii, la fel ca rivalii lor occidentali, nu-╚Öi restr├óngeau activit─â╚Ťile la anumite regiuni ale continentului african, ci str├óngeau sclavi din toat─â Africa. P├ón─â ├«n vremea lui Vieira, cei mai mul╚Ťi dintre sclavii destina╚Ťi Braziliei erau ob╚Ťinu╚Ťi din regiunea Senegal-Gambia, de unde ace╚Ötia erau trimi╚Öi c─âtre insulele Capului Verde ├«nainte de a fi transporta╚Ťi peste ocean ├«n navele cunoscute drept tumbeiros(dricuri) din cauza num─ârului foarte ridicat de sclavi care mureau ├«n timpul c─âl─âtoriei (p├ón─â la 50%).

1200px Debret casa ciganos jpg jpeg

├Än secolul al XVII-lea, sursa principal─â de sclavi era Angola ╚Öi coasta de est a Africii, inclusiv zona Madagascar-Zanzibar, unde activit─â╚Ťile portughezilor se intersectau cu cele ale arabilor. Timp de un secol ╚Öi jum─âtate dup─â ce preluarea Luandei de la olandezi, ├«n 1648, Angola a fost o rezerv─â inepuizabil─â de marf─â uman─â:├«n timpul secolului al XVIII-lea, 70% din to╚Ťi sclavii trimi╚Öi c─âtre Brazilia proveneau din aceast─â zon─â. Mai mult, at├ót de masiv─â a fost hemorargia aceasta de oameni ├«nc├ót regiuni mari din Angola au r─âmas practic lipsite de popula╚Ťie timp de mai multe genera╚Ťii.

Spre deosebire de negrii din Guineea, mai ÔÇ×urbaniza╚ŤiÔÇŁ, care erau foarte aprecia╚Ťi ca servitori, sclavii proveni╚Ťi din popula╚Ťiile Bantu, lua╚Ťi din Angola ╚Öi Mozambic, erau pu╚Öi s─â munceasc─â pe fazendas  ÔÇô planta╚Ťiile braziliene. Aici, limba lor ÔÇô Kimbundu ÔÇô a devenit lingua franca, iar misionarii europeni au trebuit s─â o ├«nve╚Ťe pentru a-i putea catehiza pe africani.

Deschiderea minelor de diamante la ├«nceputul secolului XVIII a sporit cererea pentru negri califica╚Ťi pentru munca de prospectare, metalurgie ╚Öi extrac╚Ťie, pe care portughezii ├«i ob╚Ťin din Coasta de Aur ╚Öi Dahomey. Ace╚Ötia era mult mai familiariza╚Ťi cu metodele de minerit dec├ót st─âp├ónii lor, iar contribu╚Ťia lor la economia Portugaliei ╚Öi a Braziliei a fost enorm─â.

La ├«nceputul Imperiului Brazilian, ├«n 1822, un studiu demografic a scos la iveal─â c─â persoanele de culoare alc─âtuiau 2/3 din popula╚Ťia total─â a Braziliei, iar 20% dintre ace╚Ötia aveau ├«nc─â statutul de sclavi. Traficul de sclavi ╚Öi-a atins punctul culminant ├«n anii 1825-1850, c├ónd 32% din sclavii africani transporta╚Ťi peste ocean ajungeau ├«n Brazilia. Ace╚Ötia, veni╚Ťi ├«n ultimele valuri de sclavi, vor fi cei care-╚Öi vor pune cel mai puternic amprenta pe cultura noii lor ╚Ť─âri.

├Än secolele XVIII-XIX, c├ónd cererea pentru munc─â for╚Ťat─â r─âm├óne constant la un nivel ridicat, coasta Nigeriei devine principala surs─â de sclavi;de aici se trage ╚Öi supravie╚Ťuirea, ├«n cultura brazilian─â, a tradi╚Ťiilor triburilor Yoruba ╚Öi Fon.

Cei mai mul╚Ťi dintre sclavi erau cump─âra╚Ťi ca prizonieri de r─âzboi de la triburile africane, instigate de europeni s─â se lupte ├«ntre ele pentru a face rost de munc─â for╚Ťat─â. Unii erau ├«ns─â criminali, datornici sau proscri╚Öi, iar al╚Ťii ÔÇô precum cei din casta ereditar─â de sclavi a popula╚Ťiei Yoruba ÔÇô aveau deja statutul de sclavi ├«n s├ónul propriilor comunit─â╚Ťi. Achizi╚Ťia propriu-zis─â nu era f─âcut─â de reprezentan╚Ťi ai triburilor sau de negustori, ci de intermediari:fie albi degradados, criminali exila╚Ťi din metreopol─â, sau sclavi care lucrau pentru proprietarii de planta╚Ťii.

Batuque jpg jpeg

Spre deosebire de coloniile spaniole din America de Sud, precum Cuba sau Columba, unde se p─âstreaz─â informa╚Ťii detaliate privind comer╚Ťul cu sclavi, cele mai multe date privind sclavii brazilieni s-au pierdut ├«n 1891, c├ónd ministrul republican ╚Öi aboli╚Ťionist Rui Barbosa a ordonat distrugerea lor. Cu toate acestea, exist─â statistici privind perioada 1817-1870 realizate de consulii britanici din porturile braziliene. Acestea contribuie la identificarea originii geografice a sclavilor adu╚Öi ├«n Brazilia ├«n secolul al XIX-lea, iar aceste informa╚Ťii au fost completate de studiile realizate de antropologul Raimundo Nina Rodrigues, care a identificat tradi╚Ťiile tribale africane prezente ├«n cultura brazilian─â.

Naturalistul german Karl Friedrich Philipp von Martins a fost unul dintre primii savan╚Ťi care a vorbit despre importan╚Ťa recunoa╚Öterii ╚Öi evalu─ârii contribu╚Ťiei Africii la economia ╚Öi civiliza╚Ťia din Brazilia. A f─âcut-o ├«n 1844, dar atunci nimeni nu l-a b─âgat ├«n seam─â.

Supravie╚Ťuirea tradi╚Ťiilor culturale africane ├«n Brazilia trebuie atribuit─â at├ót leg─âturilor directe cu continentul-mam─â, p─âstrate p├ón─â la sf├ór╚Öitul secolului al XIX-lea, c├ót ╚Öi faptului c─â ÔÇô av├ónd ├«n vedere rata ridicat─â a mortalit─â╚Ťii ╚Öi rata sc─âzut─â a natalit─â╚Ťii ├«n r├óndul sclavilor ÔÇô num─ârul africanilor importa╚Ťi ├«n Brazilia a fost mult mai mare (╚Öi constant pe o perioad─â mai lung─â de timp) dec├ót ├«n America de Nord. Spre deosebire de America anglofon─â, protestant─â, c├ónd sclavii proveni╚Ťi din acelea╚Öi triburi erau ╚Ťinu╚Ťi separat ├«n mod inten╚Ťionat pentru a descuraja comunicarea (╚Öi o poten╚Ťial─â insurec╚Ťie), ├«n ╚Ť─ârile catolice din America de Sud nu a fost impus─â aceast─â segregare. De aceea, identit─â╚Ťile tribale africane au r─âmas relativ intacte.

Samba, dansul n─âscut pe planta╚Ťie

P─âstrarea tradi╚Ťiilor culturale africane ├«n Brazilia a fost posibil─â ╚Öi datorit─â ├«nfiin╚Ť─ârii a╚Öa-ziselor quilombos, comunit─â╚Ťi de sclavi evada╚Ťi ├«n zonele inaccesibile ale sert├úo. Cele mai timpurii astfel de comunit─â╚Ťi dateaz─â, dup─â cum reiese din documente, de la jum─âtatea secolului al XVII-lea. ├Än timpul tulbur─ârilor cauzate de cei 30 de ani de ocupa╚Ťie olandez─â a Braziliei de Nord-Est (1624-54), au ap─ârut foarte multe astfel de comunit─â╚Ťi ├«n interiorul ╚Ť─ârii, unde ast─âzi exist─â multe localit─â╚Ťi cu denumiri africane. Unele dintre aceste comunit─â╚Ťi erau formate din mai multe localit─â╚Ťi, fiecare controlate de o c─âpetenie (dup─â tradi╚Ťiile africane). Cea mai renumit─â este Palmares, ├«n statul Alagagos, cunoscut─â drept ÔÇ×Troia neagr─âÔÇŁ datorit─â faptului c─â a rezistat 50 de ani ├«nainte de a fi, ├«ntr-un final, cucerit─â de portughezi, ├«n 1697 (╚Öi atunci doar pentru c─â Zumbi, c─âpetenia, ╚Öi adep╚Ťii s─âi s-au sinucis ├«n grup). Palmares a fost una dintre ultimele quilomboscare a cedat r─âzboiului de uzur─â neobosit purtat de autorit─â╚Ťi ├«mpotriva acestor forturi bine organizate ╚Öi ap─ârate.

Ast─âzi, la mai bine de un veac de la sf├ór╚Öitul sclaviei ├«n Brazilia, ╚Öi ├«n pofida imigra╚Ťiei recente (din Europa sau Asia), circa 30-40% din popula╚Ťia Braziliei (adic─â p├ón─â la 70 milioane de persoane) este de origine african─â direct─â sau par╚Ťial─â. Numai ├«n statul Ba├şa, procentajul negrilor ╚Öi al mulatrilor r─âm├óne aproape de 70% din total popula╚Ťiei, la acela╚Öi nivel ca ├«n secolul al XVIII-lea, ├«n timpul boom-ului planta╚Ťiilor de zah─âr. Acest model demografic este ├«ns─â mai degrab─â dinamic dec├ót static;popula╚Ťia afro-brazilian─â este departe de a fi uniform─â, iar densitatea sa variaz─â foarte mult ├«ntre regiuni. Chiar dac─â doar 5% (sau chiar mai pu╚Ťin) din popula╚Ťia de culoare din Brazilia este de origine african─â pur─â, elementul african ├«n compozi╚Ťia entic─â a Braziliei este ├«nc─â vizibil, precum ╚Öi influen╚Ťa sa asupra culturii locale, de la artele decorative, folclor, gastronomie, la medicin─â naturist─â, muzic─â ╚Öi dans, inclusiv faimosul samba, n─âscut pe planta╚Ťiile de zah─âr ╚Öi cafea. ╚śi chiar dac─â nu mai e posibil s─â atribuim aspecte individuale ale civiliza╚Ťiei braziliene surselor exacte din Africa, este clar c─â aceast─â influen╚Ť─â profund─â, imposibil de ╚Öters, mo╚Ötenire a cinci secole de leg─âtur─â cu continentul african, este cea care a dat Braziliei identitatea sa cultural─â.

John Geipel, Brazil's African Legacy, ├«n History Today,  vol. 47, nr. 8,  1997