Găsirea unui lingou defect a condus la descoperirea unui atelier de topire a plumbului din epoca romană

Primele săpături arheologice sistematice desfășurate pe un deal din masivul Rothaargebirge, în apropierea orașului german Brilon, au condus la identificarea unui atelier metalurgic vechi de aproximativ 2.000 de ani. Descoperirea, considerată fără precedent în sud-vestul regiunii Westfalia, confirmă ipoteza că resursele minerale locale erau exploatate încă din perioada de maximă influență romană asupra teritoriilor germanice.

Cercetarea a fost declanșată de descoperirea întâmplătoare a unui lingou de plumb de către detectoristul autorizat Peter Hoffmann. Lingoul, realizat după tiparele specifice producției romane imperiale, s-a dovedit a fi un exemplar defectuos, abandonat chiar la locul de fabricație, informează La Brujula Verde.

Această descoperire i-a determinat pe specialiștii Landschaftsverband Westfalen-Lippe (LWL) să presupună existența unui centru de prelucrare a galenei, principalul minereu de plumb din zonă. Deocamdată nu se cunoaște dacă meșteșugarii care au lucrat aici erau de origine germanică sau romană.

Înaintea săpăturilor, cercetătorii au realizat un studiu geofizic al terenului, care a evidențiat mai multe anomalii subterane, indicând existența unor structuri artificiale. Excavarea uneia dintre aceste zone a scos la iveală numeroase vestigii asociate activităților metalurgice: fragmente ceramice preistorice și numeroase bucăți de plumb rezultate din diferite etape ale procesului de prelucrare.

Această zonă a fost expusă în mod repetat la niveluri ridicate de căldură (© LWL/F. Geldsetzer)

Cea mai importantă descoperire structurală este o platformă alcătuită din lespezi de piatră, care prezenta urme evidente ale expunerii la temperaturi foarte ridicate. Între pietre au fost găsite resturi de cărbune, ce urmează să fie analizate pentru stabilirea cronologiei și identificarea combustibilului utilizat.

Analiza stratigrafică a demonstrat că situl a fost folosit în mod repetat pe parcursul unei perioade îndelungate. Succesiunea straturilor de argilă, piatră și cărbune indică reveniri periodice ale metalurgiștilor, probabil în funcție de un ciclu sezonier, ceea ce reflectă o exploatare planificată a zăcămintelor de galenă și existența unei tradiții tehnologice bine consolidate.

Situl arheologic are o vechime de aprozimativ 2.000 de ani (© LWL/F. Geldsetzer)

Potrivit arheologului Manuel Zeiler, cantitatea relativ redusă de plumb descoperită indică faptul că situl nu reprezenta un depozit de deșeuri rezultate din extragerea argintului, ci un atelier destinat în principal producerii plumbului.

Ipoteza actuală este că instalația era utilizată pentru arderea galenei, etapă esențială în eliminarea sulfului înainte de topirea metalului și turnarea acestuia în lingouri. Lingoul defect descoperit ar fi fost abandonat după o eroare de turnare, oferind astfel o dovadă directă a activității desfășurate în atelier.

Descoperirea completează un important gol în cunoașterea exploatării plumbului în regiune în perioada romană și demonstrează existența unei activități metalurgice complexe și bine organizate la începutul erei creștine.

Cercetările aflate încă în desfășurare vor contribui la înțelegerea economiei extractive antice și a integrării acestei regiuni în rețelele comerciale și tehnologice ale Imperiului Roman, rămânând deschisă întrebarea privind originea etnică a meșteșugarilor care au exploatat situl.

_{Foto sus: Lingou roman de plumb (© LWL/F. Geldsetzer)}