Misterul soldaților medievali cu găuri pătrate în craniu, rezolvat de arheologi
Arheologii au stabilit în sfârșit ce armă a provocat misterioasele găuri pătrate din craniile soldaților care au murit în bătălia de la Visby, din 1361.
O analiză atentă a fracturilor osoase, combinată cu tehnologii avansate de captare a mișcării, a arătat că luptătorii medievali acționau în grupuri pentru a-și incapacita metodic adversarii, după care le aplicau o lovitură finală și fatală cu o măciucă prevăzută cu țepi, informează Live Science.
„Trebuie să înțelegem complexitatea luptei medievale; nu este un proces simplu”, a declarat Patrick Randolph-Quinney, bio-antropolog la Universitatea Uppsala din Suedia, în cadrul unei prezentări a cercetării susținute pe 5 august, la cea de-a 25-a reuniune a Asociației Europene de Paleopatologie, desfășurată la Berlin. Cercetarea nu a fost încă publicată într-o revistă științifică.
Randolph-Quinney și colegii săi au studiat schelete provenite dintr-o groapă comună asociată bătăliei de la Visby, care s-a desfășurat în iulie 1361, pe insula suedeză Gotland. Regele danez Valdemar Atterdag (cunoscut și sub numele de Valdemar al IV-lea) urmărea să jefuiască orașul Visby, un important centru al Ligii Hanseatice, care devenise bogat datorită controlului asupra rutelor comerciale dintre Europa Occidentală și Marea Baltică. Soldații lui Atterdag s-au confruntat cu un număr aproximativ similar de apărători din Gotland, însă Atterdag a ieșit victorios. Bătălia s-a soldat cu 1.800 de victime din rândul localnicilor și 300 de morți danezi.
Bărbații care au murit în bătălia de la Visby au fost îngropați în armurile lor imediat după încheierea luptelor. Locul lor de veci (o groapă comună aflată în apropierea câmpului de luptă) a fost excavat pentru prima dată la începutul secolului al XX-lea. Cu toate acestea, experții încă încearcă să afle ce s-a întâmplat cu adevărat în timpul bătăliei și cum se desfășurau luptele medievale.
„Narațiunea istorică convențională sugerează că apărătorii orașului Visby erau în principal băieți tineri și bărbați în vârstă, slab instruiți și slab echipați, care nu aveau nicio șansă în fața forței armatei daneze”, a declarat Randolph-Quinney pentru Live Science.
Pentru a înțelege mai bine viețile și morțile bărbaților din groapa comună de la Visby, Randolph-Quinney a inițiat un proiect în colaborare cu experți în arheologia conflictelor, ADN antic, istorie medievală, precum și arme și armuri medievale.
„Este foarte greu să înțelegi ce se întâmplă dacă nu înțelegi, de fapt, de ce sunt capabili oamenii în astfel de situații”, a spus el.
Cercetătorii și-au propus să rezolve misterul găurilor de formă pătrată descoperite în mai multe cranii. Arheologii care au excavat scheletele la începutul secolului al XX-lea presupuseseră că rănile fuseseră provocate de vârful unei lănci sau de o săgeată. Ronja Bågling, studentă la masterat în arheologie la Universitatea Uppsala, a considerat însă că rănile ar fi putut fi provocate de o măciucă prevăzută cu țepi. Randolph-Quinney și echipa sa au testat apoi aceste ipoteze folosind replici ale armelor medievale și teharhivele nationale ale romanieinici de captare a mișcării.
Cercetătorii au creat un model al corpului uman folosind oase de vacă acoperite cu un strat gros de gelatină balistică, un tip special de gelatină conceput pentru a reproduce țesutul muscular uman, și au adăugat peste acesta replici de armuri medievale.
Apoi l-au echipat pe cercetătorul Ray Whitcher, specialist în reconstituiri istorice medievale, cu un costum de captare a mișcării 4D, care înregistrează mișcările din mai multe unghiuri pe parcursul unei perioade de timp.
Cercetătorii au descoperit că nici arbaleta, nici toporul nu au provocat o deteriorare similară celei observate de arheologi pe oasele de vacă, comparativ cu scheletele de la Visby.
„Măciuca cu țepi, în schimb, a provocat pagube uriașe”, a spus Randolph-Quinney, iar rănile corespundeau exact celor observate pe trupurile din groapa comună.
Mai multe dintre schelete prezentau leziuni traumatice multiple, pe lângă distrugerile provocate de măciuca cu țepi. Analizând atent rănile, cercetătorii au putut determina care lovitură a fost dată prima și ce armă a provocat-o. Unul dintre cranii, de exemplu, prezenta urmele unei lovituri de topor care a fost apoi întreruptă de impactul unei măciuci cu țepi, sugerând că victima fusese atacată de cel puțin două persoane.
Rezultatele acestui proiect, aflat încă în desfășurare, indică faptul că milițiile medievale nu erau formate din țărani fără instruire, ci erau, de fapt, foarte familiarizate cu tehnici avansate de luptă.
„Am demonstrat că multe dintre presupunerile istorice referitoare la tipul de armă, stilul de luptă și modul în care erau provocate rănile mortale sunt incorecte”, a adăugat Randolph-Quinney.
Mai multe pentru tine...
