Un oraș pierdut al Egiptului antic, descoperit pe traseul original al Căii lui Horus
Săpăturile arheologice desfășurate la Tell Abu Saifi, în orașul East Qantara, au adus noi dovezi privind traseul antic al Căii lui Horus, importantul drum militar care lega Egiptul antic de Levantul mediteraneean. Descoperirile recente contribuie, totodată, la consolidarea ipotezei potrivit căreia situl ar putea corespunde orașului antic Mesn, menționat în surse din perioada Regatului Nou.
Una dintre cele mai importante descoperiri ale campaniei este partea superioară a grinzi monumentale din gresie, datând din timpul domniei faraonului Ramses al II-lea. Piatra, spartă în două fragmente și inscripționată pe trei fețe, conține titulatura faraonului și un text referitor la restaurarea unei reprezentări a zeului Horus, considerat stăpânul orașului Mesn. Această mărturie epigrafică are o valoare deosebită, deoarece leagă direct cultul local de divinitatea protectoare a orașului cunoscut din documentele Regatului Nou, informează La Brujula Verde.
Cercetările au dus și la corectarea interpretării arhitecturale anterioare a sitului. Analiza stratigrafică a arătat că impunătorul zid din cărămizi de lut, prevăzut cu porți și încăperi construite în mai multe etape, nu reprezenta templul propriu-zis, ci incinta fortificată care îl înconjura.
În interior au fost identificate două drumuri suprapuse din piatră, care asigurau accesul către sanctuar: unul mai vechi, din perioada ptolemaică, și altul, mai îngust, construit în epoca romană. Aceste modificări reflectă schimbarea funcțiilor și a necesităților militare și administrative de-a lungul timpului.
Resturile templului includ încăperi cu funcții diferite: pe latura nordică se aflau spații de depozitare, iar în partea sudică încăperi de serviciu mai mari. Zona cea mai sacră a fost însă distrusă în perioada romană târzie, când complexul a fost transformat într-o carieră de calcar. Două cuptoare circulare de dimensiuni impresionante, construite peste colțurile sanctuarului, păstrează urme ale activității de ardere a calcarului, demonstrând modul în care exploatarea industrială a pus capăt funcției religioase a templului.
Alte artefacte descoperite confirmă caracterul militar și religios al așezării. Printre acestea se numără un fragment sculptural din șist, datând din Dinastia a XXVI-a (664 - 525 î.Hr., ultima mare dinastie nativă care a condus Egiptul înainte de cucerirea persană), reprezentând un scrib al armatei, precum și fragmente de statui regale, reprezentări de șoimi și alte elemente din bazalt și calcar. Aceste obiecte indică importanța administrativă, militară și simbolică a sitului.
Datele stratigrafice arată că Tell Abu Saifi a cunoscut o dezvoltare arhitecturală deosebită în perioada ptolemaică. În secolul al III-lea d.Hr., o parte a structurilor a fost reutilizată pentru amenajarea unui castru militar roman, demonstrând continuitatea funcției strategice a zonei.
În ansamblu, descoperirile recente, coroborate cu rezultatele campaniilor anterioare, întăresc legătura dintre Tell Abu Saifi și orașul Mesn. Totuși, cercetătorii subliniază că identificarea nu poate fi considerată încă definitivă și că săpăturile și analizele științifice vor continua.
Situl se conturează astfel ca un punct esențial al Căii lui Horus, în care funcțiile militare, religioase, administrative și economice s-au succedat timp de secole, reflectând importanța strategică a frontierei estice a Egiptului.
Mai multe pentru tine...
