Cum a fost construit impresionantul sistem hidraulic antic, descoperit în Columbia?
Comunitățile care au locuit în urmă cu mii de ani în regiunea La Mojana, din zona caraibiană a Columbiei, au realizat un impresionant sistem hidraulic prin cooperarea dintre grupuri familiale, fără existența unui guvern centralizat.
Un studiu recent condus de cercetători de la Universitatea din Cambridge arată că această realizare, considerată anterior rezultatul unei organizări politice ierarhice, ar fi putut fi construită local, prin colaborare și într-un timp mult mai scurt decât se credea. Cercetătorii consideră că această experiență poate oferi și astăzi o soluție pentru criza gestionării apei din Columbia, informează un comunicat al Universității din Cambridge.
Sistemele agricole prehispanice din La Mojana se întind pe aproximativ 500.000 de hectare. Canalele și terenurile agricole au fost utilizate din primele secole î.Hr. până în secolul al XI-lea d.Hr.
Deoarece amploarea și complexitatea lor păreau să presupună o cantitate uriașă de muncă, s-a presupus mult timp că acestea fuseseră construite și administrate de conducători puternici. Noile cercetări contrazic această interpretare și susțin că populațiile locale s-au organizat orizontal și au reușit să coordoneze singure proiectul.
Aceste comunități au trăit în aceeași perioadă cu civilizația mayașă și cu societățile statale din Mesoamerica și Anzi, însă în La Mojana nu există dovezi privind existența unor structuri statale. Deși obiectele de aur și ceramica sofisticată au fost interpretate ca indicii ale unor societăți ierarhice, cercetătorii consideră acum că aceste populații au preferat forme de organizare mai egalitare, bazate pe cooperare.
Sistemul de terenuri ridicate și canale avea un rol esențial în gestionarea apei. În perioadele ploioase, canalele preluau și redistribuiau cantitățile mari de apă, reducând riscul inundațiilor, iar în perioadele secetoase permiteau păstrarea și redirecționarea treptată a apei. Astfel, sistemul crea soluri mai fertile pentru agricultură și este posibil să fi favorizat și pescuitul.
Cercetătorii au analizat, cu ajutorul imaginilor din satelit, o suprafață de 500 de hectare din apropierea localității San Marcos, unde au identificat și măsurat 1.600 de creste agricole și 63 de platforme pentru locuințe.
Ei au elaborat o metodă pentru estimarea muncii necesare construirii infrastructurii și au luat în calcul volumul de pământ deplasat, caracteristicile solului, densitatea populației și tehnologia disponibilă.
Concluzia este că un astfel de sistem putea fi construit în mai puțin de două luni, folosind aproximativ 800 de persoane. Chiar dacă solul argilos și lipsa uneltelor din metal îngreunau munca, efortul era realizabil prin cooperarea comunității.
Importanța studiului publicat în revista științifică Communications Sustainability depășește dimensiunea istorică. Cercetătorii consideră că principiile acestor sisteme pot inspira gestionarea actuală a apei în Columbia, afectată de schimbările climatice, agricultură intensivă și politici ineficiente. În loc să redistribuie apa, autoritățile au încercat adesea să o blocheze prin diguri, adaptând terenurile la modele agricole concepute pentru regiuni fără inundații. Însă digurile au cedat în repetate rânduri, provocând pierderi comunităților și ecosistemelor, în timp ce regiunea se confruntă uneori și cu secete severe.
Prin urmare, cercetătorii susțin că soluțiile durabile pot fi organizate local și colectiv. Comunitățile pot avea nevoie de sprijin financiar și material din partea statului, fără ca statul să fie neapărat cel care conduce intervenția. Studiul demonstrează astfel capacitatea societăților indigene de a crea tehnologii eficiente și de a lucra împreună cu natura, iar metodele de cercetare folosite au fost făcute publice pentru a putea fi aplicate și în alte regiuni.
Foto sus: Canalele și terenurile agricole din La Mojana, în timpul sezonului umed (© University of Cambridge)
Mai multe pentru tine...
