Ce știau aliații despre viitoarea ofensivă germană din Ardeni?
Cu doar o zi înainte de declanșarea ofensivei germane, generalul britanic Bernard Montgomery a solicitat aprobarea comandantului suprem pentru a-și petrece Crăciunul în Anglia.
Comandantul suprem aliat, generalul Dwight D. Eisenhower, i-a aprobat solicitarea, deoarece în ultima raportare trimisă de Montgomery înaintea atacului german acesta informa Marele Stat Major Imperial că „nu există nimic de raportat de pe frontul deținut de trupele mele și nici de pe sectorul deținut de armatele americane din dreapta mea. Propun să nu mai trimitem rapoarte de informare la sfârșitul zilei până când războiul nu devine mai antrenant”. Montgomery nu era singurul comandant aliat care nu suspecta nimic în perioada următoare.
De data aceasta, aceleași comandamente aliate – care au fost extrem de inspirate și informate în evaluarea situației forțelor inamice – s-au înșelat în mod surprinzător. În ciuda drasticelor măsuri de securitate implementate de germani, Aliații au descoperit informații și indicii de pregătire a unei operațiuni majore. De fapt, Aliații cunoșteau încă de la sfârșitul lunii august că statul-major al Heeresgruppe B intenționează planificarea unei contraofensive datorită decriptării unor mesaje diplomatice japoneze transmise de la Berlin către Tokio.
În plus, Aliații au primit raportări că germanii concentrau unități mobile în jurul orașelor Düsseldorf și la est de Aachen. Imaginea pregătirilor germane pentru o contraofensivă a fost completată de observarea a numeroase convoaie rutiere și feroviare la vest de Rin la Koblenz.
Cu câteva zile înainte de declanșarea atacului, Corpul VIII Armată american, care ocupa poziții la sud-vest de localitatea Bastogne, a primit rapoarte din partea dezertorilor și civililor despre numeroase tancuri și vehicule blindate germane dislocate în zonă, precum și echipamente de trecere a cursurilor de apă în zona localității Bitburg.
În mod normal, astfel de raportări au condus la o serie de supoziții din partea structurilor și ofițerilor de cercetare. Responsabilul cu activitatea de cercetare și culegere a informațiilor din cadrul Comandamentului Suprem al Forței Expediționare Aliate – SHAEF (Supreme Headquarters Allied Expeditionary Force) credea, cu câteva săptămâni înaintea atacului, că mișcările de trupe și indicatorii observați pot reprezenta diferite activități de rutină.
Una dintre acestea se referă la posibilitatea de dislocare a unor unități în vederea reorganizării pe un front relativ calm din zona Ardenilor, pentru a fi apoi trimise pe Frontul de Est. Aceleași unități ar putea fi angajate de Rundstedt în zona Aachen, pentru respingerea atacurilor aliate.
Pe de altă parte, SHAEF nu excludea posibilitatea declanșării unei ofensive prin Ardeni, concluzie care a fost prezentată generalilor Bradley (comandantul Grupului 12 Armate) și Walter Smith, șeful de stat-major al SHAEF. După prezentarea concluziilor, Eisenhower s-a declarat neliniștit în privința densității forțelor aparținând Armatei 1 americane din zona Ardenilor. La rândul său, Bradley a împărtășit temerile șefului său, însă credea că riscurile merită să fie asumate, ținând cont că la nord și la sud de sectorul vulnerabil se desfășurau ofensive aliate, lucru care ar împiedica inamicul să declanșeze o ofensivă prin Ardeni.
Promisiunea lui Bradley
Pentru a-l liniști, Bradley i-a promis lui Eisenhower că va întări zona amenințată prin dislocarea câtorva divizii. Cu toate acestea, pe 16 decembrie, când germanii au atacat în Ardeni, s-au confruntat cu doar cinci divizii americane (din care una blindată), totalizând 83.000 de militari în sectorul Monschau și Echternach, echipați cu peste 420 de tancuri și alte vehicule blindate și aproape 500 de piese de artilerie. În ziua atacului, Model dispunea de o superioritate numerică de 2,4 la 1 în privința efectivelor, de 1,4 la 1 la capitolul blindate și de 4,8 la 1 la piese de artilerie față de trupele aliate.
Statele-majore aliate considerau zona Ardenilor nepotrivită pentru declanșarea unei ofensive majore, din pricina drumurilor puține și dificil de parcurs pe timp de iarnă. Aliații au concluzionat că activitatea trupelor germane din zona Eiffel era una de rutină în cadrul unui proces de reorganizare și rotire a unităților afectate de lupte.
Retrospectiv, și nu numai, toate aceste concluzii par logice. Cu toate acestea, ceea ce Aliații nu au luat în considerare era faptul că liderii germani, ținând cont de situația operațională, nu mai aplicau logica obișnuită și nu mai acționau previzibil, planurile elaborate de Hitler și generalii din cercul său apropiat fiind un exemplu în acest sens, un pariu disperat în care Germania „miza totul pe o singură carte” după cum mărturisea Jodl.
În plus, Aliații nu cunoșteau faptul că Hitler și OKW erau în spatele planurilor ofensivei, și nu Rundstedt, pe care-l considerau mai precaut și un executant exemplar al ordinelor primite.
Mai mult, Aliații pregăteau acțiuni ofensive în aceeași perioadă, ignorând măsurile defensive. Mai mulți comandanți aliați credeau că germanii, ținând cont de situația generală nefavorabilă, ar suferi mai mult decât Aliații dacă ar ataca. Într-un fel aveau dreptate, însă inițial Aliații au avut de depășit obstacole mai multe și mult mai dificil de gestionat.
Un alt factor care a exercitat o influență considerabilă asupra gândirii comandanților aliați a fost că nu au primit rapoarte ULTRA – informațiile derivate din spargerea codurilor întrebuințate de mașinile de criptare Enigma sau Lorenz – care să indice o ofensivă iminentă. Acest lucru a fost posibil datorită măsurilor de securitate operațională drastice din timpul pregătirii ofensivei și interzicerii traficului radio între unități și eșaloanele superioare. Prin urmare, comandanții aliați au presupus, evident, că dacă nu le-au parvenit mesaje ULTRA înseamnă că nu există un pericol iminent și astfel că nu au luat în serios rapoartele de cercetare din alte surse, care indicau iminența unui asalt major.
Acest text este un fragment din articolul „Pariul disperat al lui Hitler. Ofensiva de iarnă din Ardeni”, publicat în numărul 276 al revistei „Historia” (revista:276), disponibil în format digital pe platforma paydemic.
Foto sus: Comandantul suprem aliat, generalul Dwight D. Eisenhower (al doilea din dreapta), și generalul britanic Bernard Montgomery (primul din dreapta). Foto: Getty Images
Mai multe pentru tine...
