Resturile de cămilă descoperite în Cetatea Belgradului dezvăluie rute comerciale medievale necunoscute

Un studiu arheologic recent realizat la Cetatea Belgradului oferă perspective noi asupra modului în care au evoluat strategiile de creștere și consum al animalelor între perioada romană și sfârșitul Evului Mediu.

Cercetarea, publicată în Journal of Archaeological Science: Reports, reprezintă prima analiză zooarheologică efectuată în acest sit și evidențiază schimbări importante în economia animală, precum și existența unor legături comerciale la mare distanță, cum arată de descoperirea surprinzătoare a unor resturi de cămilă, relatează La Brujula Verde.

Cetatea Belgradului, situată la vărsarea râului Sava în Dunăre, a avut o importanță strategică timp de peste două milenii. În perioada romană a găzduit cartierul general al Legiunii IV Flavia Felix, iar în Evul Mediu târziu a fost capitala Despotatului Sârb și ulterior a intrat sub stăpânire otomană. Datorită utilizării sale continue de-a lungul secolelor, situl oferă o oportunitate unică de a observa transformările economice și sociale reflectate în exploatarea resurselor animale.

Materialul analizat provine din săpăturile efectuate în 2014 în apropierea Porții de Est a Orașului de Jos al cetății (foto jos). Arheologii au recuperat 271 de fragmente osoase, dintre care 82 aparțin perioadei romane (secolele I–II d.Hr.), iar 189 perioadei medievale târzii (secolele XV–XVII).

Analiza resturilor animale a evidențiat diferențe semnificative între cele două epoci. În perioada romană predominau animalele domestice: oile și caprele reprezentau 38,3% din resturile identificate, bovinele 33,3%, iar porcii 23,4%. Fauna sălbatică era foarte slab reprezentată, ceea ce indică faptul că vânătoarea avea un rol redus în alimentația comunității. Aceste date indică o economie bazată în principal pe creșterea animalelor domestice pentru consumul de carne.

În schimb, pentru perioada medievală târzie, structura faunei este diferită. Oile și caprele domină categoric, reprezentând aproximativ 76,9% din mamiferele identificate, în timp ce bovinele scad la 11,1%. Un aspect remarcabil este absența totală a porcilor, specie bine reprezentată în perioada romană. Cercetătorii consideră că acest fenomen ar putea reflecta influența regulilor alimentare islamice din timpul dominației otomane, care interziceau consumul de carne de porc, deși dimensiunea redusă a eșantionului impune prudență în interpretare.

Enigma cămilelor

Cea mai spectaculoasă descoperire este însă identificarea unor resturi de cămilă, reprezentând 3,4% din materialul analizat. Acestea constituie prima dovadă osteologică a prezenței cămilelor în Balcanii centrali și occidentali în perioada medievală. Deoarece cămilele nu sunt native regiunii, prezența lor indică existența unor conexiuni comerciale cu zone mai îndepărtate din est.

Analizele morfologice inițiale au indicat că exemplarul aparținea unei cămile bactriene (cu două cocoașe). Totuși, analiza biomoleculară, bazată pe amprentele peptidice ale colagenului, a demonstrat că era vorba despre un hibrid între cămila bactriană și dromader.

Sursele istorice confirmă prezența cămilelor în Balcani în Evul Mediu târziu, atât în cadrul curților regale, cât și în activitățile militare și comerciale. În timpul campaniilor otomane, ele erau folosite pentru transportul materialelor grele. Astfel, resturile descoperite la Cetatea Belgradului ar putea fi asociate cu asediile otomane din secolul al XV-lea.