Strălucita victorie a lui Iancu de Hunedoara în Bătălia de la Belgrad (22 iulie 1456) jpeg

Strălucita victorie a lui Iancu de Hunedoara în Bătălia de la Belgrad (22 iulie 1456)

├Än zorii zilei de 22 iulie 1456 domnea ├«nc─â o oarecare lini╚Öte. Dar treptat luptele s-au aprins din nou, mai ales c─â trupele cre╚Ötine erau ├«nsufle╚Ťite de victoria din ajun. F─âr─â s─â mai a╚Ötepte vreun ordin, deta╚Öamentele populare, ├«n primul r├ónd, ├«ncepur─â a h─âr╚Ťui pe turci, angaj├ónd lupte izolate cu p├ólcuri de cavalerie otoman─â,  noteaz─â Muzeul Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a institu╚Ťiei. 

B─ât─âlia se ├«ntinse ca sc├ónteile ├«n pulberea de pu╚Öc─â. ├Äntreaga tab─âr─â a poporului trecu Sava ╚Öi se arunc─â asupra o╚Ötilor din Anatolia, ce se g─âseau ├«n fa╚Ťa lor. Iancu de Hunedoara era atunci pe cor─âbii. V─âz├ónd c─â armata nu mai putea fi oprit─â din lupta ├«n care se av├óntase, se hot─âr├« s─â intervin─â ╚Öi el cu trupele sale, ce erau r─âsp├óndite prin fort─ârea╚Ť─â ╚Öi prin ora╚Ö. Un atac general se dezl─ân╚Ťui asupra taberei turce╚Öti. Tunurile sultanului fur─â cucerite ╚Öi ├«ntoarse ├«mpotriva turcilor ├«n derut─â.

Ienicerii ├«ns─â mai luptau cu d├órzenie. Mahomed al II-lea, de╚Öi r─ânit ├«n pulp─â de o s─âgeat─â, st─âtea ├«n mijlocul lor. Aga ienicerilor, Hassan, muri acoperindu-l pe sultan cu trupul s─âu. Mahomed respinse trupele maghiare p─âtrunse ├«n tab─âr─â ╚Öi d─âdu porunc─â s─â se recupereze tunurile cu orice pre╚Ť. 

De trei ori atacar─â cu furie turcii, dar focul nimicitor cu care erau ├«nt├ómpina╚Ťi ├«i ├«ngenunchie. Tunurile nu putur─â fi recucerite. Armata otoman─â d─âdu semne de descurajare, mai ales dup─â ce nici un deta╚Öament de c─âl─âre╚Ťi odihni╚Ťi nu izbuti s─â schimbe soarta b─ât─âliei. Turcii o luar─â la fug─â.


Batalia de la Belgrad 1 jpg jpeg

Sultanul mai rezist─â ├«n tab─âr─â p├ón─â spre sear─â, cu trupele din jurul s─âu. ├Än cursul nop╚Ťii de 22 spre 23 iulie ├«ngropar─â ├«n grab─â mor╚Ťii g─âsi╚Ťi, dup─â ritul lor, ├«nc─ârcar─â r─âni╚Ťii pe un lung ╚Öirag de c─âru╚Ťe ╚Öi p─âr─âsir─â apoi tab─âra. ├Än lag─ârul turcesc p─âtrunse oastea ├«nving─âtoare unde o a╚Ötepta o prad─â imens─â.

├Än mijlocul v─âlm─â╚Öagului cumplit al taberei pustii, printre c─âru╚Ťe r─âsturnate, corturi, animale r─ât─âcind slobode, r─âni╚Ťi uita╚Ťi ├«n frigurile plec─ârii, se puteau recunoa╚Öte locurile unde st─âtuser─â sultanul ╚Öi ceilal╚Ťi comandan╚Ťi musulmani. Miasme grele pluteau peste c├ómpul de b─âtaie, unde de c├óteva zile z─âceau mai multe mii de cadavre. ├Äncepuse s─â b├óntuie molima ├«n r├óndurile armatei.

Din Belgrad, scrisorile lui Iancu de Hunedoara ╚Öi ale lui Capistrano r─âsp├óndiser─â pretutindeni ╚Ötirea marii victorii ├«mpotriva celui care cucerise Constantinopolul. Europa s─ârb─âtori ca niciodat─â izb├ónda. Procesiuni avur─â loc la curtea imperial─â german─â, la Vene╚Ťia ╚Öi p├ón─â ├«n ├«ndep─ârtata Anglie, la Oxford. Papa Calixt III ├«n─âl╚Ťa ├«n laude ÔÇ×p├ón─â deasupra stelelorÔÇŁ numele ilustrului voievod Iancu, iar ├«n cinstea victoriei, cerea ca fiecare biseric─â s─â trag─â clopotele la pr├ónz ╚Öi instituia ├«n mod oficial s─ârb─âtoarea Schimb─ârii la fa╚Ť─â. 


Iancu de Hunedoara jpg jpeg

Bucuria triumfului dădu loc la zvonuri ca acelea că galerele papale (care încă nici nu porniseră din Italia) ar fi recucerit Constantinopolul. Se aștepta continuarea urmăririi sultanului fugit și veștile unor noi victorii. În locul lor sosi însă una neașteptată și întristătoare: la 11 august 1456, în tabăra lui de lângă Zemun, Iancu de Hunedoara, răpus de molima ciumei care cuprinsese armata, murise.

├Änsu╚Öi ├«nvinsul s─âu, Mahomed al II-lea, a r─âmas impresionat de aceast─â moarte, spun├ónd c─â de la ├«nceputul veacurilor, niciodat─â n-a stat un asemenea om ├«n slujba vreunei cauze. Trupul marelui erou fu adus ╚Öi ├«nmorm├óntat ├«n catedrala catolic─â din Alba Iulia, unde poate fi v─âzut p├ón─â ast─âzi frumosul sarcofag a╚Öezat c├ó╚Ťiva ani mai t├órziu deasupra osemintelor sale. 

B─ât─âlia de la Belgrad reprezint─â apogeul carierei militare a lui Iancu de Hunedoara, iar principala consecin╚Ť─â a victoriei din anul 1456 a constat ├«n ├«nt├órzierea extinderii domina╚Ťiei otomane ├«nspre centrul Europei cu aproape 70 de ani, p├ón─â ├«n anul 1521 c├ónd Belgradul a fost cucerit de turci.

Bibliografie:

Mureșan, Camil, Iancu de Hunedoara, București, 1968.
Giurescu, C. Constantin, Istoria românilor, București1935-1946.
http://jelesnapok.oszk.hu/prod/unnep/urunk_szinevaltozasa