Asediul Belgradului, ultima bătălie a lui Iancu de Hunedoara

Bătălia de la Belgrad (4-22 iulie 1456) a fost un conflict major între Regatul Ungariei și Imperiul Otoman, cu o importanță semnificativă pentru Europa creștină, reprezentând un moment crucial în oprirea expansiunii otomane în Europa Centrală, scrie Muzeul Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a instituției.

Contextul Istoric

1. Expansiunea Otomană: Imperiul Otoman, sub conducerea sultanului Mahomed al II-lea (cunoscut și ca Mahomed Cuceritorul), a cucerit Constantinopolul în 1453, ceea ce a marcat sfârșitul Imperiului Bizantin și a deschis drumul otomanilor către Europa Centrală și de Vest.

2. Importanța Strategică a Belgradului: Belgradul era o cetate importantă din punct de vedere strategic pentru controlul Dunării și pentru apărarea Regatului Ungariei împotriva invaziilor otomane.

Cetatea Belgradului în Evul Mediu (© Wikimedia Commons)

Forțele Implicate

• Forțele Otomane: Sultanul Mahomed al II-lea a mobilizat o armată estimată la aproximativ 60,000 până la 80,000 de soldați, cu intenția de a cuceri Belgradul și de a avansa mai departe în Europa.

• Forțele Creștine: Apărătorii cetății erau conduși de Iancu de Hunedoara. Alături de el au luptat trupe regulate maghiare, mercenari și voluntari.

Asediul Belgradului

Odată ajunși în fața Belgradului, otomanii și-au instalat tabăra și au pregătit asediul. Pe 4 iulie, tunurile au început să lovească zidurile orașului. Garnizoana din interior, comandată de Mihail Szilágyi, cumnatul lui Iancu de Hunedoara, număra aproximativ 7.000 de soldați și avea doar 40 de nave. Acestora li se adăugau cele câteva mii de civili care au rămas în oraș.

Asediul Belgradului din 1456. Miniatură otomană din 1584 (© Wikimedia Commons)

Mahomed al II-lea și-a organizat armata în modul tradițional, împărțind-o în trei grupuri după cum urmează: în flancul drept, armata rumeliană, cu majoritatea tunurilor; în stânga, armata anatoliană; în centru, ienicerii și postul de comandă al sultanului. Pentru a evita orice manevră de flancare, două unități de cavalerie au fost dispuse ca flancuri exterioare, una pe stânga, spre Sava, iar spahii pe dreapta, spre Dunăre.

Beilerbeiul Rumeliei, Tadji Karadja, a cerut sultanului permisiunea de a trece Dunărea cu scopul de a organiza o tabără militară pe malul opus al râului, pentru a bloca orice încercare de eliberare a orașului. În cadrul Consiliului de război convocat în cortul sultanului, câțiva comandanți otomani s-au opus acestei idei.

Acestor impresionante forțe militare terestre li se agăuga și o puternică flotă (șase galere mari și aproximativ 50 de nave diferite), care a primit ordin să patruleze Dunărea și mlaștinile din nord-vestul orașului, astfel încât să poată bloca orice încercare de întărire și aprovizionare a garnizoanei.

Scurt desfășurător al bătăliei

1. Asediul Inițial: Otomanii au început asediul Belgradului cu bombardamente grele asupra zidurilor cetății. Apărătorii, în ciuda inferiorității numerice, au reușit să reziste datorită tacticilor defensive eficiente și moralului ridicat.

2. Contraatacul lui Iancu de Hunedoara: La un moment critic al asediului, Iancu de Hunedoara a lansat un atac surpriză asupra taberei otomane. Forțele sale au reușit să distrugă o parte semnificativă a artileriei otomane și să provoace confuzie în rândul inamicului.

3. Intervenția lui Ioan de Capistrano: Un alt factor crucial a fost contribuția predicatorului franciscan Ioan de Capistrano, care a adunat un număr mare de voluntari creștini și a inspirat moralul apărătorilor.

Consecințele bătăliei de la Belgrad

• Înfrângerea Otomanilor: Armata otomană a fost forțată să se retragă, suferind pierderi grele. Aceasta a fost una dintre puținele înfrângeri semnificative ale otomanilor din acea perioadă care a oprit temporar expansiunea lor în Europa Centrală.

• Importanța Religioasă: Victoria a fost considerată un miracol creștin și a fost sărbătorită în întreaga Europă. Papa Calixt al III-lea a dispus tragerea clopotelor bisericilor catolice în fiecare zi la amiază, o tradiție care continuă și astăzi.

• Moartea lui Iancu de Hunedoara: La scurt timp după bătălie. Iancu de Hunedoara a murit în tabăra militară de la Zemun, fiind considerat un erou al creștinătății.

Bătălia de la Belgrad din 1456 a avut un impact semnificativ asupra cursului istoriei europene, demonstrând că forțele creștine puteau să oprească avansul otoman.

_{Foto sus: Bătălia de la Belgrad, pictură maghiară din secolul XIX. În mijloc se află Giovanni da Capistrano ridicând crucea (© Wikimedia Commons)}