Românul Iancu de Hunedoara: legendă, o enigmă și un miracol jpeg

Românul Iancu de Hunedoara: legendă, o enigmă și un miracol

Toate c─âr╚Ťile de istorie medieval─â, at├ót rom├óne╚Öti, c├ót, mai ales ungure╚Öti, ├«i dedic─â cel pu╚Ťin c├óteva pagini lui Iancu de Hunedoara, rom├ónul care a scris istoria Ungariei la mijlocul secolului al XV-lea. A devenit legend─â ├«nc─â din timpul vie╚Ťii, subiect ╚Öi erou de balade. Este ├«nc─â o enigm─â ascensiunea sa politic─â de la fiul unui cavaler rom├ón de la curtea regelui Sigismund de Luxemburg la conducerea regatului Ungariei ├«n calitate de guvernator. Este o ascensiune politic─â fulminant─â tocmai ├«n perioada despre care ├«nv─â╚Ť─âm c─â rom├ónii au fost asupri╚Ťi ├«n Ungaria. Oare chiar a╚Öa s─â fi fost?

Originea românească a lui Iancu de Hunedoara

Originea lui Iancu de Hunedoara a fost subiect de legende consemnate de cronicarii epocii, care ├«ncercau astfel s─â explice cariera fulminant─â a eroului nostru. Cronicarul Antonio Bonfini consemneaz─â la finele secolului al XV-lea o legend─â despre ascenden╚Ťa regal─â a lui Iancu de Hunedoara, care ar fi fost fiul nelegitim al regelui Sigismund de Luxemburg. Acest rege al Ungariei ar fi avut o rela╚Ťie amoroas─â cu fiica unui nobil din familia Mur╚Öina (Morzsinai). At├ót Bonfini, c├ót ╚Öi un alt cronicar care l-a preluat peste o jum─âtate de secol, G├ísp├ír Helt├íi, explic─â ascensiunea politic─â a lui Iancu de Hunedoara prin aceast─â origine bastard─â. Era greu de ├«n╚Ťeles pentru cei doi cronicari ╚Öi, probabil ╚Öi pentru oamenii epocii lor, ascensiunea unui rom├ón ├«n fruntea Ungariei. Ba mai mult, Bonfini relateaz─â ╚Öi despre originea bizantin─â a mamei lui Iancu de Hunedoara, rud─â cu ├«mp─âra╚Ťii de la Constantinopol. O alt─â legend─â consemnat─â de acela╚Öi cronicar afirm─â descenden╚Ťa Hunedore╚Ötilor ├«n familia roman─â Corvinus, argumentat─â cu prezen╚Ťa corbului pe stema nobiliar─â a familiei.

Documentele istorice atest─â f─âr─â dubii originea rom├óneasc─â a lui Iancu de Hunedoara. ├Än 1409, c├ónd tat─âl s─âu, Voicu, a primit de la rege mo╚Öia Hunedoara cu pertinen╚Ťele sale, apare pentru prima dat─â ├«n izvoare, sub numele Ioan. Peste un deceniu, ├«n 1419, dania regal─â pentru Hunedoara a fost transcris─â la cererea unchiului s─âu, ocazie cu care apare ╚Öi fratele s─âu, care avea acela╚Öi nume, Ioan. Nu era un caz neobi╚Önuit ca doi copii s─â poarte acela╚Öi nume. Toate documentele medievale ├«l men╚Ťiomeaz─â cu numele Ioan. Dac─â p├ón─â prin 1440 izvoarele ├«l consemneaz─â cu numele Ioan Rom├ónul (Johannes Valachus sau Johannes Olahus), dup─â ce a intrat ├«n centrul vie╚Ťii politice, sursele ├«i men╚Ťioneaz─â particula de nobilitate ÔÇô Ioan de Hunedoara (Johannes de Hunyad sau Johannes Hunyadi) . Dac─â originea rom├óneasc─â este indiscutabil─â, istoricii nu au ajuns ├«nc─â la un numitor comun ├«n leg─âtur─â cu originea social─â ╚Öi geografic─â a lui Voicu, tat─âl lui Iancu. El apare ├«n izvoare ├«n calitate de cavaler la curtea regal─â, adic─â pe o pozi╚Ťie superioar─â ├«n ierarhia curtenilor. Unii istorici sus╚Ťin originea lui ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â, ├«n timp ce al╚Ťii pe cea ├«n mediul cnezilor rom├óni ├«nnobila╚Ťi din ╚Üara Ha╚Ťegului.

Începuturile carierei lui Iancu de Hunedoara

Tinerii nobili care doreau s─â ├«╚Öi construiasc─â o carier─â militar─â sau administrativ─â trebuiau s─â serveasc─â, ├«n calitate de familiari, pe l├óng─â marii nobili ai epocii. ├Än func╚Ťie de presta╚Ťie ╚Öi de durata serviciilor, aceast─â rela╚Ťie de familiaritate puteau constitui o ramp─â de lansare. De obicei familiarii ├«╚Öi schimbau rar st─âp├ónii, deoarece fidelitatea constituia un argument ├«n promovarea pe func╚Ťii subordonate st─âp├ónului.

Iancu de Hunedoara a avut o carier─â atipic─â, ├«n sensul c─â s-a perindat ├«n slujba mai multor nobili ├«nainte s─â intre ├«n serviciul regelui Sigismund de Luxemburg. ├Änceputurile carierei sale sunt cunoscute mai degrab─â din relat─âri ulterioare dec├ót din izvoare directe din perioada tinere╚Ťii sale (detalii despre ├«nceputurile carierei sale ├«n studiul lui P├íl Engel, Hunyadi p├ílyakezd├ęse, ├«n vol. Nobilimea rom├óneasc─â din Transilvania, cordonator Marius Diaconescu, Editura Muzeului S─âtm─ârean, 1997, p. 91-105).

Iancu ╚Öi-a ├«nceput cariera ├«n calitate de familiar al lui Pipo de Ozora ├«n jurul anilor 1420. Pipo de Ozora, italian de origine, un foarte bun comandant militar, a c├ó╚Ötigat ├«ncrederea regelui Sigismund ├«n confrunt─ârile cu turcii ╚Öi a coordonat, ├«n calitate de comite al mai multor comitate, ap─ârarea grani╚Ťei sudice a regatului. Posibil ca de aici s─â fi plecat ├«n slujba despotului s├órb ╚śtefan Lazarevici, unde a slujit 3-4 ani, p├ón─â la moartea acestuia ├«n 1427. A urmat o scurt─â perioad─â ├«n preama nobililor Cs├íki, pentru ca ├«n jurul anului 1430 s─â fie familiar al lui ╚śtefan Ujlaki. Cu aceast─â ocazie s-a ├«mprietenit cu Nicolae Ujlaki, rela╚Ťie care a r─âmas foarte str├óns─â p├ón─â aproape de sf├ór╚Öitul vie╚Ťii ╚Öi care a marcat evolu╚Ťia sa politic─â viitoare. Prin 1431 a ajuns ├«n slujba regelui, pe care l-a ├«nso╚Ťit, ├«n calitate de cavaler, ├«n Italia. Aici a r─âmas p├ón─â ├«n 1434 ├«n slujba ducelui de Milano, Fillipo Maria Visconti, unde a acumulat noi cuno╚Ötin╚Ťe ├«n arta militar─â. Dup─â 1434 a revenit ├«n slujba regelui, sub comanda c─âruia particip─â la ultimele lupte ale acestuia ├«mpotriva husi╚Ťilor. ├Än aceast─â perioad─â ├«ncepe s─â acumuleze primele averi ├«n afara domeniului str─âmo╚Öesc, primind ca z─âlog de la rege c├óteva sate ╚Öi t├órguri, care apoi i-au fost d─âruite pe veci.

Dup─â moartea regelui Sigismund s-a aflat ├«n slujba nobililor Tall├│ci (Talovac). Frank, fiind ban de Severin, l-a numit loc╚Ťiitor al s─âu, adic─â viceban de Severin, func╚Ťie ├«n care lupt─â cu turcii ├«n 1438 ╚Öi care ├«l recomand─â pentru desemnarea sa de c─âtre regele Albert ├«n 1439 ca titular al demnit─â╚Ťii de ban de Severin, pozi╚Ťie care ├«l aduce aproape de mediul baronilor regatului.

iancu jpg jpeg
Iancu de Hunedoara (statuie aflat─â la Timi┼čoara)

Iancu de Hunedoara (statuie aflat─â la Timi┼čoara)

Sus╚Ťinerea regelui Vladislav I ÔÇô rampa de lansare a lui Iancu de Hunedoara

Adev─âratul salt ├«n politica mare a regatului s-a produs dup─â 1440, ├«n contextul r─âzboiului civil din Ungaria. Dup─â moartea regelui Albert ├«n 1439 nobilimea s-a ├«mp─âr╚Ťit ├«n dou─â tabere. O partid─â l-a sus╚Ťinut pe regele Poloniei, Vladislav al III-lea, s─â fie ├«ncoronat rege al Ungariei, sub numele de Vladislav I. Proiectul era sus╚Ťinut de papa Eugeniu al IV-lea, care spera ca t├ón─ârul rege cu ambi╚Ťii cavalere╚Öti (avea doar 16 ani) s─â conduc─â cruciada antiotoman─â decis─â cu ocazia Conciliului de Unire de la Floren╚Ťa. Planul papal s-a pliat perfect pe planul nobilimii, care, la fel, spera c─â t├ón─ârul rege va fi capabil s─â apere Ungaria de turci, care atacau mai des dup─â moartea lui Sigismund de Luxemburg.

Cealalt─â partid─â, care se ebucura de sprijinul unor magna╚Ťi cu averi foarte mari, ├«l sus╚Ťinea pe tron pe copilul abia n─âscut al r─âsposatului rege Albert ╚Öi al reginei Elisabeta. ├Äncoronarea bebelu╚Öului cu Sf├ónta Coroan─â a regelui ╚śtefan nu a garantat impunerea autorit─â╚Ťii peste ├«ntregul regat, deoarece tab─âra advers─â nu accepta suprema╚Ťia v─âduvei, pe care o considerau incapabil─â s─â apere regatul. ├Än acest r─âzboi civil dintre anii 1440-1442 s-a remarcat ╚Öi s-a impus definitiv ├«n prim-planul vie╚Ťii politice Iancu de Hunedoara. ├Än ianuarie 1441, la B├ítasz├ęk, Iancu de Hunedoara, ban de Severin, al─âturi de Nicolae ├Üjlaki, ban de Ma─Źva, au condus spre o victorie zdrobitoare oastea fidel─â regelui Vladislav. Acesta a fost momentul decisiv pentru cariera politic─â a lui Iancu de Hunedoara. Drept r─âsplat─â, regele Vladislav i-a numit pe cei doi, care erau prieteni de mai mul╚Ťi ani, ├«n demnitatea de voievozi ai Transilvaniei, comi╚Ťi ai secuilor, comi╚Ťi peste comitatele sudice ale regatului ╚Öi, mai mult, le-a acordat monopolul asupra exploat─ârii s─ârii, pentru a se asigura astfel resursele necesare ap─âr─ârii grani╚Ťei fa╚Ť─â de turci. Practic cei doi prieteni cumulau o autoritate imens─â ├«n regat. Mai ambi╚Ťios, Iancu s-a impus rapid pe scena politic─â, devenind consilierul de ├«ncredere al regelui. Cel mai important atuu al lui Iancu erau aptitudinile sale militare, capacit─â╚Ťile sale strategice ╚Öi ├«ncederea din ce ├«n ce mai mare pe care o c├ó╚Ötiga ├«n r├óndul nobilimii.

Comandantul providen╚Ťial care salveaz─â regatul

Dup─â moartea regelui Sigismund ├«n 1437 atacurile turcilor s-au ├«nte╚Ťit la grani╚Ťa sudic─â a regatului. Dup─â primele lupte pe c├ónd era viceban ╚Öi apoi ban de Severin, Iancu a preluat conducerea ostilit─â╚Ťilor cu turcii dup─â 1441. ├Än acel an a intrat ├«n Serbia ╚Öi i-a alungat pe turci. ├Än anul urm─âtor a reu╚Öit s─â ├«nfr├óng─â oastea lui Mezid bei, care ├«ncerca s─â ias─â cu prada jefuit─â ├«n Transilvania, iar peste c├óteva luni i-a ├«nvins pe turci ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â, pe Ialomi╚Ťa. Dup─â cum remarca reputatul istoric Pal Engel (Regatul Sf├óntului ╚śtefan. Istoria Ungariei medievale 895-1526, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2006, p. 307), aceste victorii ale lui Iancu nu au afectat capacit─â╚Ťile militare imense ale Imperiului Otoman. ├Äns─â ele l-au transformat pe Iancu ├«n ÔÇŁidolul na╚ŤiuniiÔÇŁ, care ╚Öi-a c├ó╚Ötigat reputa╚Ťia de comandant invincibil. Cronicarul Ioan Thuroczy consemna c─â tuturor li s-a p─ârut c─â Iancu va duce ÔÇŁarmele maghiare din triumf ├«n triumf ╚Öi va ridica ╚Ťara din situa╚Ťia ei mizer─âÔÇŁ, adic─â era socotit omul providen╚Ťial al regatului.

Aceast─â imagine ╚Öi-a cultivat-o cu mare aten╚Ťie, invoc├ónd victoria prin credin╚Ťa sa, iar ├«n cazul unei ├«nfr├óngeri invoca tr─âd─ârile. Considera╚Ťia ╚Öi admira╚Ťia din partea nobilimii ├«i ofereau suportul politic perfect pentru marile sale ambi╚Ťii politice.

Ambi╚Ťiile regale ale lui Iancu de Hunedoara

Papa Eugeniu al IV-lea a intervenit direct ├«n r─âzboiul civil din Ungaria ╚Öi a trimis un legat palal cu msiunea ├«mp─âc─ârii celor dou─â tabere pentru a declan╚Öa cruciada antiotoman─â. Cardinalul Giuliano Cesarini a reu╚Öit doar s─â ob╚Ťin─â un armisti╚Ťiu ├«ntre cele dou─â partide.

Marea cruciad─â a pornit ├«n toamna anului 1443. Campania cea lung─â a durat trei luni, p├ón─â ├«n ianuarie 1444. Armata maghiar─â, condus─â de regele Vladislav, av├óndu-l al─âturi pe Iancu de Hunedoara, a p─âtruns ├«n Balcani, dar s-a retras din cauza condi╚Ťiilor climaterice vitrege. De╚Öi nu au fost victorii de anvergur─â, din punct de vedere moral a fost un succes pentru oastea cruciat─â. Aura lui Iancu de comandant invincibil s-a m─ârit considerabil cu ocazia acestei campanii.

Succesul Campaniei cele lungi i-a determinat pe crucia╚Ťi s─â organizeze o nou─â campania, la care s-au al─âturat o╚Öti poloneze, burgunde, vene╚Ťiene, genoveze ╚Öi rom├óne╚Öti. Noua campania a ├«nceput ├«n iulie 1444, ├«ns─â s-a terminat relativ repede. Sultanul Murad s-a speriat de amploarea cruciadei ╚Öi, prin intermediul lui Gheorghe Barnkovic, despotul s├órb, a ├«naintat o ofert─â de pace greu de refuzat:se angaja se evacueze Serbia, s─â pl─âteasc─â desp─âgubiri de r─âzboi ╚Öi s─â ├«i pun─â la dispozi╚Ťia regelui magiar 30.000 solda╚Ťi ├«n caz de r─âzboi!

Pacea propus─â de Sultan a avut un sus╚Ťin─âtor fervent ├«n Iancu de Hunedoara. Acesta a fost atras de promisiunea despotului s├órb de a-i d─ârui toate domeniile pe care acesta le st─âp├ónea ├«n Ungaria, o avere imens─â, de sute de sate ╚Öi t├órguri. Astfel Iancu a devenit ÔÇŁpunctul slab al coali╚ŤieiÔÇŁ antiotomane (Pal Engel, Regatul Sf├óntului ╚śtefan, p. 309). Sub presiunea legatului papal, regele a jurat c─â pacea ce urma s─â se semneze nu va avea nicio valoare ╚Öi va continua cruciada. ├Än 15 august 1444 s-a ratificat pacea la Oradea. Din partea maghiar─â jur─âm├óntul de respectare a p─âcii a fost prestat de Iancu de Hunedoara ├«n numele regelui. De╚Öi a intrat ├«n posesia imeselor domenii ale despotului s├órb ├«n Ungaria, dup─â cum fusese ├«n╚Ťelegerea prealabil─â ├«ncheierii p─âcii cu turcii ╚Öi ini╚Ťial s-a opus redeschiderii r─âzboiului, Iancu a fost convins s─â plece la r─âzboi cu o promisiune care arat─â, sugestiv, dimensiunea ambi╚Ťiilor sale politice:regele i-a promis c─â ├«n cazul eliber─ârii Bulgariei, Iancu va fi ├«ncoronat rege al noului regat!

iancu2 jpg jpeg
Iancu de Hunedoara (prim-plan) ┼či Ioan de Capistrano ├«n b─ât─âlia de la Belgrad

Iancu de Hunedoara (prim-plan) ┼či Ioan de Capistrano ├«n b─ât─âlia de la Belgrad

Un rom├ón ├«n fruntea Ungariei:regen╚Ťa lui Iancu de Hunedoara

Trupele cruciate au urmat linia Dun─ârii, urm├ónd s─â coboare spre sud de-a lungul litoralului. Sultanul a reu╚Öit s─â ├«╚Öi mobilizeze rapid trupele, le-a trecut peste str├ómtori din Anatolia ├«n Europa ╚Öi a zdrobit pur ╚Öi simplu oastea cruciat─â la Varna ├«n 10 noiembrie 1444. E╚Öecul cruciat a fost total:a murit regele Vladislav, cardinalul Cesarini, doi episcopi ╚Öi mai mul╚Ťi baroni. ├Än Ungaria s-a instalat anarhia, iar adep╚Ťii lui Ladislau al V-lea, copilul regelui Albert aflat sub tutoriatul habsburgilor, au ocupat mai multe teritorii ╚Öi cet─â╚Ťi. Ini╚Ťial Dieta a ales ├«n 1445 un consiliu de regen╚Ť─â format din reprezentan╚Ťi ai ambelor partide, precum ╚Öi ╚Öapte c─âpitani care trebuiau s─â restabileasc─â ordinea. ├Än anul urm─âtor Dieta l-a ales pe Iancu ├«n func╚Ťia de guvernator al regatului pe perioada minoratului lui Ladislau. Autoritatea lui era limitat─â:nu putea dona mo╚Öii mai mari de 32 de sesii iob─âge╚Öti, nu avea autoritatea judiciar─â suprem─â, nu putea administra finan╚Ťele regatului. Legile erau promulgate de baroni ╚Öi nobili.

Alegerea lui Iancu a stopat anarhia. Guvernatorul a ├«ncercat, f─âr─â succes, s─â recupereze teritoriile ocupate de partizanii regelui minor, suferind primele sale ├«nfr├óngeri ├«n confrunt─ârile cu ace╚Ötia, mai ales din partea cehului Jan Jiskra. A guvernat Ungaria p├ón─â ├«n 1452 c├ónd a fost nevoit s─â renun╚Ťe la regen╚Ť─â ├«n favoarea t├ón─ârului rege Ladislau al V-lea. De╚Öi prin pacea ├«ncheiat─â ├«n 1450 cu Frederic de Habsburg, acesta se angajase s─â ├«l ╚Ťin─â sub tutela sa pe t├ón─ârul rege p├ón─â acesta ar fi ├«mplinit v├órsta de 18 ani, evenimente militare nea╚Öteptate l-au eliberat mai devreme ╚Öi au dus la renun╚Ťarea lui Iancu la regen╚Ť─â. O r─âscoal─â a mercenarilor cehi ╚Öi germani a dus la ocuparea re╚Öedin╚Ťei habsburgice ╚Öi astfel Ladislau a fost eliberat. Imediat st─ârile din Ungaria l-au recunsocut ca rege, probabil ╚Öi datorit─â satura╚Ťiei fa╚Ť─â de ambi╚Ťiile politice ale lui Iancu. De╚Öi acesta a renun╚Ťat oficial la regen╚Ť─â, r─âm├ónea neoficial adev─âratul conduc─âtor al ╚Ť─ârii. Regele l-a r─âspl─âtit cu diverse dona╚Ťii ╚Öi onoruri, printre care ╚Öi titlul de comite perpetuu al Bistri╚Ťei, i-a conferit o stem─â nobiliar─â care institu╚Ťionaliza stema deja utilizat─â ├«n familie etc.

├Än cei ╚Öase ani de regen╚Ť─â guvernatorul Iancu de Hunedoara a acumulat o avere imens─â, at├ót pentru el, c├ót ╚Öi pentru rudele sale. Aceast─â avere i-a asigurat rolul primordial ├«n politica regatului pentru el ╚Öi pentru urma╚Öii s─âi. Ea a fost completat─â prin danii ale regelui Ladislau al V-lea, care dorea s─â ├«l ├«ndep─ârteze pas cu pas de la conducerea regatului. Regele a beneficiat de sprijinul unor magna╚Ťi care s-au aliat ├«ntr-o lig─â pentru restabilirea autorit─â╚Ťii regale, de fapt pentru ├«ndep─ârtarea lui Iancu de pe scena politic─â. Inclusiv unii dintre vechii lui prieteni, ca Nicolae Ujlaki, l-au p─âr─âsit.

Cruciada de la Kossovopolje din 1448 ÔÇô ultima ofensiv─â cruciat─â

Sub impulsul noului pap─â, Nicolae al V-lea, Iancu a organizat o nou─â cruciad─â antiotoman─â ├«n 1448. Pentru a-╚Öi asigura flancul sud-estic, l-a pus pe tronul ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti pe Vladislav ├«n locul lui Vlad Dracul (care pactizase cu turcii ├«n urma campaniei de la Varna), iar ├«n Moldova pe Bogdan al II-lea, tat─âl lui ╚śtefan cel Mare. Ambele state rom├óneti ╚Öi-au trimis trupele ├«n sprijinul lui Iancu, domnul ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti particip├ónd chiar personal la campanie. Planul cruciadei prevedea unirea crucia╚Ťilor cu trupele albanezului Skanderbeg.

Noua cruciad─â a suferit un e╚Öec la Kossovopolje ├«n 17-19 octombrie 1448, la c├ó╚Ťiva kilometri distan╚Ť─â de locul b─ât─âliei din 1389 dintre trupele s├órbe ╚Öi turce╚Öti. E╚Öecul lui Iancu se datoreaz─â slabei mobiliz─âri interna╚Ťionale ├«n favoarea cruciadei ╚Öi, mai ales, defec╚Ťiunii despotului s├órb, Gheorghe Brankovic. Acesta a refuzat s─â participe la cruciad─â ╚Öi chiar l-a luat prizonier pe Iancu, abia sc─âpat cu via╚Ť─â de pe c├ómpul de lupt─â. ├Äntre cei doi a izbucnit un conflict, rezolvat p├ón─â la urm─â printr-o logodn─â ╚Öi o ├«n╚Ťelegere legate de averi.

Practic campania din 1448 este ultima campanie ofensivă împotriva turcilor, următoarele confruntări dintre armatele maghiare și otomane având un carcater defensiv pentru Ungaria.

iancu3 jpg jpeg
Blazonul familiei Huniade

Blazonul familiei Huniade

Pacea cu turcii ÔÇô avantajul lui Mahomed pentru cucerirea Constantinopolelui

Dup─â b─ât─âlia de la Kossovopolje, prin medierea despotului s├órb, a fost ├«ncheiat un armisti╚Ťiu cu Poarta prin care se recuno╚Ötea regimul dublei suzeranit─â╚Ťi asupra ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti ╚Öi Serbiei. Noul sultan, Mahomed al II-lea, a confirmat armisti╚Ťiul, prelungit pentru ├«nc─â trei ani. Astfel sultanul ╚Öi-a preg─âtit terenul pentru asediul ╚Öi cucerirea capitalei Imperiului Bizantin, Constantinopol.

Un subiect ├«nc─â nedezb─âtut de istoriografie este lipsa de implicare a lui Iancu ├«n asediul Constantinopolelui. De╚Öi a luptat at├ó╚Ťia ani ├«mpotriva turcilor, adesea cu succes ╚Öi a condus campanii ofensive contra turcilor tocmai cu scopul declarat de a elibera Bizan╚Ťul de presiunea otoman─â, nu s-a mai implicat deloc ├«n 1453. Sultanul se a╚Ötepta la un atac din partea lui Iancu, ├«ns─â a avut noroc c─â acesta nu a mobilizat oastea regatului pentru a provoca depresurarea capitalei bizantine. Cauzele neimplic─ârii lui Iancu ├«ntr-o ultgim─â tentativ─â de salvare a Bizan╚Ťului sunt multiple. Pe de o parte Bizan╚Ťul era deja ├«n colaps de mai multe decenii ╚Öi era evident c─â era doar o chestiune de timp ocuparea lui de c─âtre turci. Pe de alt─â parte, situa╚Ťia lui Iancu ├«n Ungaria se deteriorase. E╚Öecul de la Kossovopolje ├«n care au murit mul╚Ťi baroni ╚Öi nobili au sc─âzut ├«ncrederea ├«n capacit─â╚Ťile lui militare ╚Öi rolul s─âu providen╚Ťial. Totodat─â renun╚Ťarea la regen╚Ť─â i-a sc─âzut autoritatea.

├Äns─â c─âderea Constantinopolelui ╚Öi urm─âtoarele cuceriri otomane l-au readus ├«n centrul aten╚Ťiei, nu doar ├«n Ungaria, ci ├«n ├«ntreaga Europ─â. Cucerirea Bizan╚Ťului a provocat o spaim─â la nivel european, lumea cre╚Ötin─â fiind ╚Öocat─â de eveniment. Dup─â primul val emo╚Ťional Europa a ├«nceput preg─âtirile pentru a se ap─âra ├«n fa╚Ťa lui Mahomed, care p─ârea de neoprit dup─â succesul din 1453.

B─ât─âlia de la Belgrad ÔÇô cheia salv─ârii Ungariei pentru urm─âtorii 50 de ani

Sultanul a respectat pacea din 1451 ╚Öi doar la expirarea ei ├«n 1454 a atacat Serbia, campanie repetat─â ╚Öi ├«n anul urm─âtor. Toat─â lumea se a╚Ötepta la o confruntare major─â cu turcii, ├«n care Ungaria avea rolul predestinat de poart─â a Europei. Desigur c─â lui Iancu ├«i era rezervat din nou rolul de comandant al ap─âr─ârii ├«n fa╚Ťa pericolului otoman. Avea cea mai mare experien╚Ť─â de lupt─â cu turcii ╚Öi toate privirile erau ├«ndreptate spre el. Deja Dieta maghiar─â din 1454 a luat primele m─âsuri de mobilizare ├«n cazul unui atac. ├Än acela╚Öi an Iancu a zdrobit cu o oaste redus─â trupele turce╚Öti l─âsate de sultan ├«n Serbia cucerit─â.

├Änc─â din 1454 au ├«nceput preg─âtirile pentru marea confruntare la ini╚Ťiativa papal─â, care a beneficiat ├«n special de sprijinul franciscanilor. Unul dintre ei, Ioan de Capistrano, un foarte bun orator cu o carism─â deosebit─â, a fost numit legat papal ╚Öi a str─âb─âtut o mare parte a Europei pentru a-i mobiliza pe cre╚Ötini ├«mpotriva turcilor. Dup─â Imperiul Romano-German ╚Öi Polonia, capistrano a ajuns ╚Öi ├«n Ungaria cu propaganda antiotoman─â. Cu excep╚Ťia unor declara╚Ťii fastuoase, principii ╚Öi baronii Europei nu s-au mobilizat pentru noua cruciad─â. ├Äns─â Capistrano a avut un succes uria╚Ö ├«n r├óndul mul╚Ťimilor de ╚Ť─ârani ╚Öi or─â╚Öeni.

Marea confruntare a avut loc la Belgrad ├«n iulie 1456. Oastea cruciat─â, format─â din trupe maghiare, din mercenari germani ╚Öi cehi, a fost completat─â cu o mul╚Ťime de ╚Ť─ârani ╚Öi or─â╚Öeni f─âr─â experien╚Ť─â militar─â, ├«ns─â ├«nsufle╚Ťi╚Ťi de discursurile franciscanilor despre iertarea p─âcatelor prin participarea la r─âzboiul sf├ónt ├«mpotriva necredincio╚Öilor. Victoria categoric─â a crucia╚Ťilor condu╚Öi de Iancu de Hunedoara ╚Öi de Ioan de Capistrano a salvat Europa de pericolul atacurilor otomane pentru peste o jum─âtate de secol. Abia ├«n 1521 sultanul a atacat ╚Öi cucerit Belgradul, cheia cuceririi Ungariei ├«n anii urm─âtori. B─ât─âlia de la Belgrad a avut efect psihologic pozitiv asupra Europei cre╚Ötine, deoarece s-a spulberat mitul invincibilit─â╚Ťii lui Mahomed Cuceritorul, dob├óndit de acesta dup─â c─âderea Bizan╚Ťului.

Belgradul a fost ultima b─ât─âlie a lui Iancu de Hunedoara. Din cauza ciumei, care a cuprins tab─âra cre╚Ötin─â, comandantul crucia╚Ťilor s-a stins din via╚Ť─â ├«n 11 august 1456. A murit un ÔÇ×Atlet al lui ChristosÔÇŁ, cum l-au numit to╚Ťi papii care i-au apreciat meritele ├«n lupta antiotoman─â. A fost ├«nmorm├óntat ├«n catedrala episcopal─â din Alba Iulia, unde ast─âzi morm├óntul lui este loc de pelerinaj pentru to╚Ťi cei care ├«i cinstesc memoria dup─â mai mult de o jum─âtate de mileniu.

Cariera lui Iancu de Hunedoara ÔÇô o enigm─â istoric─â?

Ascensiunea ╚Öi cariera politic─â a lui Iancu de Hunedoara a fost o enigm─â pentru cronicarii epocii, care au ├«ncercat s─â o explice prin intermediul legendelor despre ascenden╚Ťa sa regal─â. Chiar ╚Öi pentru istorii de azi este greu s─â ├«n╚Ťeleag─â cum a fost posibil ca un rom├ón s─â conduc─â Ungaria la mijlocul secolului al XV-lea.

Orice interpretare a carierei fulminante a lui Iancu trebuie s─â ╚Ťin─â cont de existen╚Ťa unei nobilimi rom├óne╚Öti ├«n regatul Ungariei. Desigur c─â exista o singur─â nobilime, cea a regatului, ├«ns─â ├«n interiorul ei erau multe delimit─âri, unele pe criterii de avere, altele dup─â situarea geografic─â cu caracteristici mai mult sau mai pu╚Ťin definite, dar ╚Öi pe criterii etnice. Iar nobilimea rom├óneasc─â din Ungaria este o realitate indubitabil─â, chiar dac─â istoriografia rom├ón─â a acceptat-o cu greutate ├«n ultimele decenii. Cartea lui Ioan Dr─âgan, Nobilimea rom├óneasc─â din Transilvania 1440-1514 (Editura Enciclopedic─â, Bucure╚Öti, 2000) este deja o referin╚Ť─â ├«n domeniu, ├«ns─â trebuie completat─â de cercet─âri viitoare care se las─â a╚Öteptate ├«ntr-o istoriografie rom├óneasc─â ├«nc─â obsedat─â de imaginea iobagului rom├ón asuprit de nobilul ungur.

iancu4 jpg jpeg
Mormântul lui Iancu de Hunedoara se află în catedrala romano-catolică din Alba iulia

Mormântul lui Iancu de Hunedoara se află în catedrala romano-catolică din Alba iulia

├Äncep├ónd cu mijlocul secolului al XIV-lea mul╚Ťi cnezi ╚Öi voievozi rom├óni au fost ├«nnobila╚Ťi de regii Ungariei, Ludovic I ╚Öi, mai apoi, Sigismund de Luxemburg. ├Än Maramure╚Ö, Ha╚Ťeg ╚Öi Banat erau deja numeroase familii nobile rom├óne╚Öti. Mai erau r─âsfirate ╚Öi prin alte p─âr╚Ťi ale Transilvaniei. Unii erau nobili cu drepturi depline, adic─â adev─âra╚Ťi nobili ai regatului, al╚Ťii erau nobili condi╚Ťionari. ├Äns─â erau suficien╚Ťi de mul╚Ťi ca s─â fie remarca╚Ťi ca un corp distinct ├«n oastea regatului de c─âtre str─âini. Pe fondul existen╚Ťei acestei nobilimi rom├óne╚Öti din Transilvania trebuie ├«n╚Ťeleas─â ascensiunea lui Iancu. Pozi╚Ťia tat─âlui s─âu de cavaler al cur╚Ťii regale i-a asigurat avantajul accesului, ├«n calitate de familiar, pe l├óng─â baroni ai regatului. Acest avantaj a fost dublat de talentul ╚Öi aptitudinile sale, at├ót militare, c├ót ╚Öi de lider, completate de o ambi╚Ťie pe m─âsur─â.

├Änaintea familiei Hunedore╚Ötilor mai avem cazuri ├«n care rom├óni au fost cavaleri ai cur╚Ťii regale, iar apoi au ajuns ├«n r├óndul baronilor. Este vorba de nepo╚Ťii lui Drago╚Ö, desc─âlec─âtorul Moldovei, care ├«n 1365 au fost alunga╚Ťi din Moldova ╚Öi au crescut la curtea regelui Ludovic. ├Änt├ói cavaleri ai cur╚Ťii regale, au ajuns la scurt timp comi╚Ťi ai mai multor comitate ╚Öi au fost primii rom├óni care au ajuns ├«n r├óndul baronilor. Din ei a descins renumita familie nobiliar─â Dragfi.

Iancu a beneficiat ╚Öi de un context interna╚Ťional favorabil ascensiunii unui om ambi╚Ťios ╚Öi curajos pe m─âsura lui. ├Än 1439 s-a ├«ncheiat Conciliul de Unire de la Floren╚Ťa, ├«n care s-a decis Unirea Bisericilor Ortodox─â ╚Öi Catolic─â, precum ╚Öi organizarea unei cruciade pentru depresurarea Bizan╚Ťului de presiunea otoman─â. Acesta este contextul interna╚Ťional ├«n care s-au desf─â╚Öurat campaniile antiotomane conduse de Iancu. Chiar dac─â deja se remarcase ├«n ap─ârarea grani╚Ťei sudice fa╚Ť─â de turci, cruciadele declan╚Öate ca urmare a Conciliului de la Floren╚Ťa au constituit premisele favorabile ascensiuniis ale politice. Evenimentele dezastruoase pentru regatul Ungariei ÔÇô criza politic─â, moartea regelui la Varna, anarhia etc. ÔÇô au fost pentru Iancu terenul propice de manifestare, de ac╚Ťiune ╚Öi de ascensiune politic─â.

Ascensiunea politic─â ╚Öi cariera lui Iancu nu este o enigm─â, ├«ns─â r─âm├óne un miracol al nobilimii rom├óne╚Öti din Ungaria ╚Öi Transilvania. Nimeni nu a reu╚Öit s─â mai ajung─â la dimensiunea carierei sale politice. ├Äns─â el a deschis drumul carierelor politice pentru nobilii rom├óni. Unii rom├óni ╚Öi-au ├«nceput cariera politic─â ├«n calitate de familiari ai lui Iancu, astfel se explic─â ascensiunea unor nobili ha╚Ťegani sau maramure╚Öeni. Dimensiune carierei altor rom├óni pe scena politic─â din Transilvania ╚Öi Ungaria a fost determinat─â at├ót de premisele favorabile ├«n care au activat, c├ót mai ales de aptitudinile ╚Öi ambi╚Ťiile lor politice. Chiar dac─â nu au ajuns la dimeniunea lui Iancu, al─âturi de el, ├«n panteonul istoriei rom├ónilor, trebuie s─â stea Nicolae Olahus, ╚śtefan Mailat, ╚śtefan Josika ╚Öi al╚Ťi rom├óni care s-au afirmat pe scena politic─â din Ungaria. Iancu ╚Öi ceilal╚Ťi nobili rom├óni, indiferent de rangul la care au ajuns, sunt dovada clar─â c─â rom├ónii nu au fost doar iobagi, ci au avut nobili, dintre care unii au condus chiar destinele Ungariei ╚Öi Transilvaniei.

Un erou-simbol pentru dou─â na╚Ťiuni

Iancu de Hunedoara are locul s─âu special ├«n Pantheonul istoriei rom├ónilor ╚Öi ├«n cel al ungurilor. Este reprezentativ pentru istoria ambelor popoare. Iancu a fost un nobil rom├ón, dar nobil al regatului. ├Än epoca respectiv─â na╚Ťiunea nu era organizat─â pe criterii etnice, ci pe criterii politice ╚Öi de avere. Nobilimea din Ungaria, ├«n integralitatea sa, forma na╚Ťiunea nobiliar─â. ├Än epoca respectiv─â nu exista na╚Ťiunea maghiar─â. A╚Öa c─â orice aser╚Ťiune sau ironie la adresa rom├ónului Iancu de Hunedoara, chiar dac─â este formulat─â de ambasadorul Ungariei la Bucure╚Öti (interviul din Rom├ónia Liber─â din luna august), este deplasat─â. Iancu de Hunedoara a apar╚Ťinut na╚Ťiunii nobiliare din regatul Ungariei, la fel ca to╚Ťi nobilii rom├óni, ├«ns─â a fost un nobil rom├ón prin originea sa etnic─â. At├ót tat─âl, c├ót ╚Öi mama sa au fost rom├óni, iar fiul lor, Iancu, nu a fost altceva dec├ót rom├ón ca etnie. Nu degeaba primele documente l-au men╚Ťionat cu numele Ioan Rom├ónul. Niciun istoric serios din Ungaria nu contest─â originea rom├óneasc─â a lui Iancu. Este ├«ns─â greu de acceptat pentru istoricii unguri realitatea nobilimii rom├óne╚Öti din Ungaria ╚Öi integrarea lui Iancu ├«n ansamblul acestei nobilimi.

Indiferent de abordările istoriografice, Iancu de Hunedoara rămâne un erou al ambelor popoare, român și maghiar, care nu trebuie să îl împartă, ci să îi cinstească memoria. Mormântul lui Iancu din catedrala episcopală catolică din Alba Iulia trebuie să fie un loc de pelerinaj atât pentru unguri, cât și pentru români, pentru că Iancu este un simbol al istoriei românilor și al istoriei ungurilor, în egală măsură.