Prima bătălie pentru Târgu Frumos (9-12 aprilie 1944)

Luptele preliminare, în care trupele sovietice au obținut unele succese tactice, au condus la prima bătălie pentru cucerirea orașului Târgu Frumos, pe care Armeegruppe Wöhler era hotărât să nu-l piardă.

În avangarda Armatei 27 sovietice, Corpul 35 Pușcași de Gardă și-a reluat înaintarea spre sud, din regiunea Hârlău spre Târgu Frumos, în dimineața zilei de 9 aprilie, având în eșalonul I Diviziile 206 și 202 Pușcași. După ce pușcașii Diviziei 206 au respins trupele române din Târgu Frumos, zonele adiacente au început să pregătească poziții defensive la sud și sud-vest de oraș.

În același timp, pușcașii Diviziei 206, care au înaintat în stânga Diviziei 202, au depășit calea ferată și s-au îndreptat din Hârlău – Podu Iloaiei spre Belcești și Munteni, situate la 14,5 și, respectiv, 16 km NE de Târgu Frumos. Trupele din eșalonul II, Diviziile 3 Aeropurtată de Gardă și 93 Pușcași, s-au îndreptat rapid pentru a întări forțele din primul eșalon înainte ca inamicul să reacționeze în forță.

Între timp, în sectorul de atac al Armatei 40 de la vest de Târgu Frumos, Divizia 42 Pușcași, aflată în avangarda Corpului 51 Pușcași, a capturat Pașcaniul de la trupele Diviziei 6 Infanterie române în după-masa zilei de 9 aprilie, iar forțele Diviziei 232 Pușcași din același corp au atac pozițiile române, situate la 27 km N de Târgu Frumos. Simultan, la est de Târgu Frumos, detașamentele înaintate ale Armatei 2 Tancuri, care se duelase cu mica grupare tactică din Divizia 24 Blindate la nord de Podu Iloaiei, au încercat să sprijine lupta infanteriei proprii din regiunea Târgu Frumos, dar nu au putut rupe lupta cu defensiva germană. Acest lucru a permis unităților române și germane un respiro important, necesar pentru a reacționa eficient la noua amenințare.

Față de amenințarea periculoasă care se profila pentru defensiva germano-română, conducerea Armatei 8 germane a reacționat energic și prompt. La mijlocul zilei de 8 aprilie, Armata 8 l-a alertat pe comandantul Diviziei Mecanizate Großdeutschland, generalul-locotenent Hasso Eccard Freiherr (Baron) von Manteuffel (1897–1978), să-și regrupeze forțele diviziei dislocate de-a lungul liniei ferate dintre Ungheni și Pîrlița (comună în Republica Moldova – n.a.) și să deplaseze spre vest pentru a restabili situația în zona Târgu Frumos.

Un fost membru în cadrul statului-major al diviziei Großdeutschland își amintea despre situația dificilă de atunci: „Diviziei Großdeutschland i s-a ordonat să se deplaseze imediat din regiunea Pîrlița la vest de Iași, unde rușii atacau pe un front larg împotriva românilor, iar elementele lor înaintate atinseseră deja comunicația Iași – Podu Iloaiei – Târgu Frumos. Nu au putut fi obținute detalii despre tăria și echipamentul inamicului de la românii speriați. Mi s-a părut că românii exagerau destul de mult. (...) Amenințarea rusească consta în principal din infanterie cu blindate și artilerie în sprijin”.

Großdeutschland a ajuns în raionul ordonat în după-masa zilei de 9 aprilie după executarea unui marș de 40 km, pe drumuri grele și în condiții meteo nefavorabile, o realizare impresionată.

În timp ce își regrupa divizia la vest de Iași la începutul după-amiezii zilei de 9 aprilie, pentru a nu permite sovieticilor să-și consolideze aliniamentele cucerite, Manteuffel a ordonat Batalionului 52 Asalt Geniu, una dintre primele structuri sosite, să se deplaseze în zona Târgu Frumos și să organizeze un contraatac în localitate dinspre sud imediat ce a ajuns în zonă. Atacând spre sfârșitul zilei, această unitate (cu trei companii de geniu asalt și parțial motorizată) a reușit să cucerească și să mențină o mică porțiune din partea de sud a orașului.

Între timp, Diviziile 35 Pușcași și 3 Aeropurtată de Gardă au ajuns, de asemenea, în regiune, iar prezența lor a sprijinit înaintarea lui Trofimenko spre sud, prima întărind dispozitivul de apărare a Diviziei 206 Pușcași de la SE de oraș și trimițând elemente înaintate până în satul Gănești (6 km S de Târgu Frumos). Divizia 93 Pușcași de Gardă a trimis din proprie inițiativă un detașament tactic până în satul Stornești (15 km S de Târgu Frumos), unde a intrat în contact cu trupele Diviziei 7 Infanterie române care asigurau apărarea acestui sector.

Astfel, până la căderea nopții din ziua de 9 aprilie, cele trei divizii de pușcași din eșalonul I al Corpului 35 Pușcași (Armata 27) au capturat Târgu Frumos și au realizat o pătrundere adâncă de peste 11 km în dispozitivul defensiv al trupelor române de la sud și sud-est de oraș. Mai spre est, cele două divizii ale Corpului 33 Pușcași din Armata 27, sprijinite de detașamentele înaintate ale Armatei 2 Tancuri, exercitau o presiune crescândă de la nord și de la vest asupra trupelor Diviziei 7 Infanterie române, dispuse în apărare în jurul comunei Podu Iloaiei și așteptând cu nerăbdare sosirea forțelor principale ale Armatei 2 Tancuri pentru a putea realiza o breșă majoră în apărarea română din regiune.

Großdeutschland contraatacă

Deși situația părea propice pentru reluarea înaintării, comandanții sovietici nu bănuiau că la nivelul comenzii Armatei 8 germane se luau primele măsuri energice pentru concentrarea unor forțe pentru eradicarea acestei amenințări majore care începuse să erodeze defensiva proprie din nordul României înainte ca aceasta să se extindă.

Lupte intense s-au desfășurat și în zona Iași, după cum se menționează pe 9 aprilie în Jurnalul Diviziei 24 Blindate: „Inamicul a schimbat direcția de atac spre vest, dislocând mai multe divizii de pușcași dincolo de drumul care face legătura dintre Târgu Frumos și Iași pentru a înainta spre sud. Regimentul 26 Mecanizat a rămas în Vulturu (Vulturi – n.a.), în timp ce Regimentul 21 Mecanizat, întărit cu 12 tancuri, a fost trimis spre vest. După cucerirea satului Lețcani (10 km NE de Iași – n.a.) în urma unui atac dublu învăluitor executat pe jos, forțele inamice care au pătruns în dispozitivul de apărare au fost distruse pe rând. În urma luptelor au fost capturate 10 tunuri”.

În dimineața zilei de 10 aprilie, Großdeutschland a atacat spre vest de-a lungul comunicației Podu Iloaiei – Târgu Frumos, pe două coloane care se deplasau la nord și la sud de acest drum trupele sovietice de valoarea unui corp de armată aflate la sud de Târgu Frumos. În timp ce Glantz susține că divizia dispunea la acea vreme de 160 de tancuri – din care 40 PzV Panther și 40 PzVI Tiger – Forczyk indică o cifră mult mai mică, doar 45 de tancuri și 25 tunuri AT autopropulsate operative, plus 1.600 de infanteriști.

Divizia Mecanizată Großdeutschland a declanșat contraatacul concentrat în momentul în care Diviziile 206 Pușcași, 93 Pușcași de Gardă și 3 Aeropurtată desfășurau ultimele pregătiri pentru reluarea atacului spre sud, iar în Târgu Frumos se aflau doar subunități logistice și de pază a spatelui frontului. Prin urmare, în loc să reia ofensiva, cele trei divizii aflate la sud de oraș s-au trezit rupte de forțele principale, cu liniile de comunicații tăiate și flancul stâng dezintegrat în urma atacului tancurilor și transportoarelor blindate germane.

În fața dispozitivului, mai multe grupări tactice de luptă din Diviziile 1 Gardă și 7 Infanterie române au atacat detașamentele înaintate sovietice din satele Gănești, Crițești și Stornești și le-au respins către nord.

Dispunerea trupelor pe câmpul de luptă în prima bătălie de la Târgu Frumos (9-12 aprilie)

Pentru a evita să fie prinse între tancurile și transportoarele blindate germane deplasându-se spre Târgu Frumos și infanteria română care înainta dinspre sud, cele trei divizii sovietice ale Corpului 35 Pușcași de Gardă care ocupau poziții de apărare expuse la sud și sud-est de Târgu Frumos n-au avut altă soluție decât să se retragă pentru a nu fi prinse în capcană, abandonând majoritatea tehnicii grele din dotare.

Deoarece Großdeutschland nu dispunea de suficiente forțe de infanterie moto ambarcată pe transportoare blindate pentru a izola ermetic trupele inamice semiîncercuite, sovieticii au putut să se strecoare printre intervalele unităților germane în timpul nopții de 10-11 aprilie și în ziua următoare și să ocupe poziții de apărare la nord și nord-est de Târgu Frumos.

Manteuffel a descris după război acțiunea diviziei sale astfel: „Înaintarea germană a izolat elementele trupelor sovietice din zonă de forțele principale. Pentru sovietici, pierderea orașului a stopat înaintarea spre sud, deoarece Târgu Frumos domina singura arteră de comunicație de la est de Siret, un râu care parcurgea un teren dificil în partea de vest. La ora 22 pe 10 aprilie, la 48 de ore de la primirea ordinelor de acțiune, Regimentul de Grenadieri a cucerit Târgu Frumos, înălțimile de la vest și de la nord de oraș. Cu toate acestea nu a putut preveni retragerea către nord a unor forțe importante ale forțelor sovietice încercuite în zonă la lăsarea întunericului”.

Anticipând reacții ofensive sovietice, Manteuffel și-a dislocat divizia pe noi poziții defensive la nord de Târgu Frumos având Regimentul de Grenadieri (infanterie moto) pe flancul stâng la nord și nord-vest de oraș și Regimentul de Fusilieri (infanterie ușoară) pe aripa dreaptă de la nord-estul orașului spre est până la satul Spinoasa. În rezervă se afla puternicul regiment de tancuri dispus într-un raion de concentrare în apropiere de Târgu Frumos.

Pe parcursul zilei de 12 aprilie, infanteria din Regimentul de Grenadieri, sprijinită de tunuri AT autopropulsate, a lichidat ultimele elemente din Diviziile 206 Pușcași și 3 Aeropurtate încercuite într-o mică pungă la vest de oraș și au extins linia de apărare a regimentului cu câțiva kilometri către vest, unde s-a realizat legătura cu unitățile Diviziei 1 Gardă, formând un front defensiv continuu la vest de oraș. În flancul drept al Großdeutschland se afla o grupare tactică de luptă formată din Divizia 24 Blindate, care la rândul său se învecina cu Divizia 7 Infanterie română, care apăra un sector situat la nord-vest de Iași.

După retragerea reușită in extremis a celor trei divizii din Corpul 35 Pușcași aproape încercuite la sud de Târgu Frumos, Trofimenko a reorganizat defensiva Armatei 27 pe un aliniament care se întindea de la nord de Târgu Frumos către est, la nord de Podu Iloaiei.

Acest text este un fragment din articolul „Povestea uitată a bătăliilor de la Târgu Frumos”, publicat în numărul 50 al revistei Historia Special (revista:special/50), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 27 martie - 25 iunie 2025, și în format digital pe paydemic.com.