Ofensiva Frontului 2 ucrainean pe axa Târgu Frumos
Pe 8 aprilie 1944, generalul sovietic Konev a desemnat Armatele 40 (general-locotenent Filip Jmacenko) și 27 arme întrunite (general-locotenent Serghei Trofimenko) ca fiind gruparea principală de atac și a ordonat celor două armate să înceapă un asalt coordonat spre sud, pe axa Târgu Frumos, în strânsă cooperare cu elementele înaintate ale Armatei 2 Tancuri (general-locotenent Semen Bogdanov). În acel moment, grosul forțelor din armata lui Bogdanov se afla în proces de regrupare spre vest, dincolo de Prut.
În timp ce principalul grup de lovire va înainta spre Târgu Frumos, Armata 52 (general-locotenent Konstantin Koroteev) și o parte a Armatei 6 Tancuri (general-locotenent Andrei Kravcenko), care acționau la nord de Iași, urmau să execute operațiuni secundare pe axa Iași în sprijinul atacului principal.
Pe 1 aprilie, Armata 40 avea în subordine trei corpuri cu un total de opt divizii de pușcași, dintre care două de gardă și un sector fortificat. În plus, armata a primit în sprijin un regiment de artilerie autopropulsată și o serie de alte unități de artilerie. La rândul său, Armata 27 dispunea de două corpuri de armată, cu un total de șapte divizii, din care două de gardă.
Până la declanșarea ofensivei, lupte intense s-au desfășurat la nord de Iași: „Pe 1 aprilie, numeroase unități de infanterie au traversat Jijia la nord de Iași și au stabilit un cap de pod lângă Rediu Mitropoliei și Iepureni. Vremea nefavorabilă a împiedicat orice deplasare a unităților motorizate. Divizia 24 Blindate a preluat comanda unităților de pază românești dislocate în Iași. Pe 2 aprilie, ambele regimente ale diviziei blindate au înaintat pe jos și au lovit inamicul, stopând eforturile acestuia de a extinde capetele de pod”.
Extrasul face parte din lucrarea lui Ferdinand von Senger und Etterlin, viitor general în Bundeswehr, pe atunci locotenent în cadrul Diviziei 24 Blindate, care prezintă o serie de exemple de contralovituri și operațiuni mobile reușite executate pe Frontul de Est, printre care și cele din nordul Moldovei, de la Târgu Frumos și Făcuți (azi comuna Podișu – n.a) și publicată inițial în 1959. Ca sursă, autorul a utilizat extrase din Jurnalul acțiunilor de luptă al Diviziei 24 Blindate.
Încercuită și distrusă la Stalingrad, divizia a fost reconstituită în martie 1943 din cadrele care au supraviețuit acestei bătălii, luptând apoi în Italia și în partea de sud a Ucrainei. Retrasă din luptele din Ucraina pe calea aerului, divizia a fost prima unitate germană care a intrat în dispozitiv în zona Iașiului spre sfârșitul lunii martie. Unitatea mai dispunea doar de un sfert din efective, în timp ce 70% din tehnica de luptă a fost distrusă sau abandonată în „noroiul Ucrainei”.
După cum se va vedea, acțiunile acestei divizii pe frontul românesc au fost cel puțin la fel de reușite cu cele ale mult mai cunoscutei divizii Großdeutschland.
Cele două armate de arme întrunite (27 și 40) erau sprijinite de Armata 2 Tancuri, care era compusă din Corpurile 3 și 16 Tancuri (fiecare cu trei brigăzi de tancuri și o brigadă motorizată), plus regimente de distrugătoare de tancuri, artilerie AA, aruncătoare de bombe și batalioane de motocicliști și unități logistice. În plus, armata mai dispunea de Brigada 11 Tancuri, care avea în subordine Regimentele 8 și 13 Tancuri de Gardă independente, dotate cu noile tancuri grele IS-2 și două regimente de artilerie autopropulsată.
La rândul său, Armata 52 dispunea de două corpuri de armată, cu un total de șapte divizii, plus un regiment de tancuri independent, în timp ce nucleul Armatei 6 Tancuri era alcătuit din Corpul V Mecanizat și Corpul V Tancuri de Gardă. Datorită dotării precare cu tehnică de luptă, armata comandată de Kravcenko a jucat un rol tangențial în timpul ofensivei frontului spre Iași.
În timpul înaintării spre Iași, pentru a sprijini trupele Armatei 52, Kravcenko a fost nevoit să întreprindă un proces de „canibalizare” a tancurile din întreaga armată pentru a forma un detașament de 20-30 de tancuri operative, pe care le-a plasat în subordinea Corpului V Mecanizat. Deși sprijinul oferit Armatei 52 nu a fost unul substanțial în timpul ofensivei spre Iași, detașamentul a reușit să distragă atenția de la sectorul Târgu Frumos, unde se plănuia lovitura principală.
Jurnalul Diviziei 24 Blindate continuă să consemneze pe 5 aprilie acțiunile de luptă în care a fost implicată în zona de la nord de Iași: „Forțele inamice au plecat din Stanca și au înaintat prin viforniță, ocolind Vulturu (Vulturi – n.a.) către est și atingând un aliniament situat la 6 km față de suburbiile Iașiului. Regimentul 26 Mecanizat (din organica diviziei - n.a.), care a primit sarcina să atace spre est din Vulturu, a angajat Batalionul I, pe jos, pe flancul de nord, în timp ce Batalionul II, cu o parte din efective ambarcate pe transportoare blindate pentru trupe, direct spre est. Trupele Regimentului 26 Mecanizat au atins Prutul, tăind calea de retragere și izolând astfel inamicul, permițând Regimentului 21 Mecanizat să nimicească inamicul. (...) Unitățile de infanterie române s-au retras în mod pripit în momentul când inamicul a lansat un atac la nord de Vulturu cu Regimentul 46 Tancuri și Divizia 254 Pușcași. Regimentul 26 Mecanizat, având în dotare trei tancuri proaspăt primite, a executat o contralovitură și a distrus șase tancuri în lupte apropiate”, se menționează în Jurnalul Diviziei 24 Blindate din 7 aprilie.
Înaintarea spre Târgu Frumos (8-9 aprilie 1944)
Pe 7 aprilie, Divizia 232 Pușcași a cucerit Botoșaniul, forțând trupele române să se retragă spre Târgu Neamț, urmărite îndeaproape de trupele sovietice, iar trei divizii sovietice au forțat trupele Diviziei 8 Infanterie române să se retragă din Hârlău (25 km N de Târgu Frumos), în timp ce alte două divizii sovietice presau trupele Diviziei 7 Infanterie române spre Târgu Frumos.
Exploatând operațiunile de diversiune ale Armatei 52 de pe axa Iași, cele trei armate din compunerea grupării principale de atac a frontului comandat de Konev au început înaintarea în dimineața zilei de 8 aprilie. În eșalonul I se aflau Corpul 51 Pușcași din Armata 40 și Corpurile 33 și 35 Pușcași din Armata 27, având misiunea inițială de cucerire, dacă este posibil, prin surprindere, a orașelor Târgu Frumos, Pașcani și Târgu Neamț din mâinile forțelor române.
Cu ultimele resurse la dispoziție, în parte dezorganizate, rămase în urma asaltului inițial, Diviziile 7 și 8 Infanterie române depuneau toate eforturile să se opună înaintării trupelor sovietice în drumul spre Târgu Frumos și Pașcani. Din fericire pentru defensiva româno-germană, Corpul IV Armată român din Armata 4 română, responsabil pentru acest sector de front, dispunea de suficiente forțe pentru a ocupa un dispozitiv de apărare fortificat, care se întindea de la Târgu Neamț spre est, trecând pe la sud de Pașcani și prin Târgu Frumos și Podu Iloaiei până la sud de Iași.
Mai spre est, Grupul Mieth (Corpul IV Armată german) a dispus deja comandantului Diviziei 24 Blindate, generalul-locotenent von Edelsheim, care ocupa un dispozitiv defensiv la nord de Iași, să disloce un grup tactic de luptă de 12 tancuri și un batalion mecanizat din Regimentul 21 Mecanizat în zona Podu Iloaiei, în scopul lovirii din flanc a trupelor sovietice a căror tărie nu era cunoscută. Când gruparea germană a ajuns în satele Românești și Epureni la sfârșitul zilei de 8 aprilie, a stabilit un dispozitiv de apărare lângă un regiment românesc din cadrul Diviziei 7 Infanterie, care, presat puternic de trupele sovietice, s-a retras în acel raion în dezordine.
Forțele Diviziilor 6 și 8 Infanterie, care apărau sectorul de la Târgu Neamț și până la Pașcani, și ale Diviziilor 1 Gardă și 7 Infanterie, care apărau sectorul dintre Pașcani până la Târgu Frumos și Podu Iloaiei, au reușit să stopeze înaintarea avangărzilor trupelor sovietice.
La începutul zilei de 9 aprilie însă, grupul principal de atac și-a reluat înaintarea spre obiectivele stabilite. Atacurile susținute au depășit rapid pozițiile înaintate ale Corpului IV Armată român de la nord de Târgu Neamț, Pașcani, Târgu Frumos și Podu Iloaiei, ajungând în apropierea ultimei localități și forțând trupele Diviziei 7 Infanterie române și ale micii grupări tactice din Divizia 24 Blindate să se retragă spre sud, spre noi aliniamente favorabile de apărare pentru protejarea adecvată a comunei Podu Iloaiei.
Acest text este un fragment din articolul „Povestea uitată a bătăliilor de la Târgu Frumos”, publicat în numărul 50 al revistei Historia Special (revista:special/50), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 27 martie - 25 iunie 2025, și în format digital pe paydemic.com.
Foto sus: Infanteriști sovietici transportați de tancurile T-34 (© Getty Images)
Mai multe pentru tine...
