Cum au transportat oamenii preistorici Piatra Altarului de la Stonehenge pe o distanță de sute de kilometri

Un studiu recent a dezvăluit modul în care una dintre cele mai misterioase pietre de la Stonehenge a fost probabil transportată pe o distanță de sute de kilometri, traversând terenuri dificile și evidențiind capacitățile remarcabile ale comunităților antice.

Piatra Altarului de la Stonehenge este un megalit din gresie de șase tone, despre care se crede acum că provine din nord-estul Scoției, la aproximativ 700 km de Stonehenge, subliniind amploarea extraordinară a călătoriei sale.

Noul studiu realizat de Curtin University și publicat în revista Journal of Quaternary Science se bazează pe descoperiri anterioare care au exclus ghețarii ca unic mecanism de deplasare a pietrelor, consolidând concluzia că oamenii au fost responsabili pentru transportul acestora prin terenuri dificile, în loc să se bazeze pe procesele naturale din timpul epocii glaciare.

Cercetătorii s-au concentrat acum asupra modului în care ar fi putut arăta această călătorie, combinând datarea granulelor minerale cu modelarea calotelor glaciare pentru a identifica originea pietrei și pentru a testa dacă ghețarii ar fi putut să o transporte spre sud.

Coautorul principal, Dr. Anthony Clarke, a declarat că rezultatele sugerează că această călătorie a fost departe de a fi simplă și probabil a necesitat o planificare atentă în mai multe etape.

„În loc să fi fost transportată în mod natural de gheață, dovezile indică o deplasare deliberată, atent planificată, printr-un peisaj dificil și variat.

Modelele noastre arată că ghețarii ar fi putut transporta roci o parte din drum în timpul ultimei epoci glaciare — posibil până la Dogger Bank (un mare banc de nisip aflat într-o zonă puțin adâncă a Mării Nordului, la aproximativ 100 km în largul coastei de est a Angliei – n.r.), în Marea Nordului — însă nu până în sudul Angliei. Acest lucru înseamnă că piatra ar fi trebuit totuși să fie transportată de oameni pe sute de kilometri.

Cercetarea indică faptul că nu au existat rute glaciare viabile care să lege direct regiunea de origine de Stonehenge, întărind concluzia că transportul uman a fost necesar.

În schimb, acest lucru sugerează că piatra a fost probabil mutată în etape, combinând, posibil, transportul terestru cu transportul fluvial sau de coastă acolo unde a fost posibil”, a spus Dr. Clarke

Cercetătorul a afirmat că rezultatele dezvăluie un nivel de organizare și cooperare între comunitățile neolitice care nu fusese pe deplin apreciat până acum.

„Transportul unei pietre de această dimensiune pe o distanță atât de mare ar fi necesitat planificare, coordonare și o cunoaștere profundă a peisajului - ca să nu mai vorbim de o determinare extraordinară. Studiul demonstrează cum combinarea analizei geologice cu modelarea pe calculator poate ajuta la rezolvarea unor întrebări vechi privind modul în care a fost construit Stonehenge”, a spus el.

Cercetările viitoare vor urmări identificarea exactă a sursei Pietrei Altarului din nord-estul Scoției și investigarea în continuare a posibilelor rute de transport utilizate de comunitățile preistorice.