Vernisajul expoziției „Brâncuși ne privește pe toți”, la Muzeul Național de Artă al României

Vernisajul expoziției „Brâncuși ne privește pe toți”, la Muzeul Național de Artă al României

📁 Expoziţii, Festivaluri, Conferințe
Autor: Redacția
🗓️ 10 februarie 2026

Muzeul Național de Artă al României găzduiește joi, 12 februarie 2026, ora 18.00, vernisajul expoziției temporare „Brâncuși ne privește pe toți”.

Expoziția este deschisă în Sala Krețulescu (Calea Victoriei, nr. 49) până la 22 februarie 2026, informează Muzeul Național de Artă al României (MNAR), într-un comunicat de presă.

Conform sursei citate, expoziția își propune un traseu prin viața lui Brâncuși, pornind de la anul 1876, așa cum însuși scrie în autobiografia lui: anii de lucru în România, reprezentați prin lucrările clasice din cele două școli, Craiova și București; plecarea lui spre Paris, primele lucrări de factură clasică până la ruptura de Rodin și de tot ce lucrase până atunci: Sărutul, Rugăciunea, Cumințenia pământului. Sub forma unei pelicule de film în care secvențe sunt anii importanți de la naștere la moarte, în care fotografii și documente sunt amestecate cu maximele lui în trei limbi, română, franceză, engleză, expunerea trebuie să dea senzația de curgere fluentă a unei povești de viață.

1913, Armory Show New York, prima expoziție importantă care marchează și atestarea (nu ușoară, cu scandal) artei moderne, 1920, scandalul Prințesei X – o școală de marketing la propriu, 1921 The Little Review, revista închinată lui, 1922 - «En art il n'y a pas d'étrangers».

Closerie de lilas, 1926 – expoziția de la Brummer Gallery, 1927-1928 SUA a considerat „Pasărea în spațiu” un obiect industrial, Brâncuși a schimbat definiția Artei Moderne din dicționarul vamal. 1931 – începutul concepției Templului de la Indore, neterminat. 1935 – scrisoarea către Milița Petrașcu în care acceptă comanda de la Târgu Jiu. 1937 –documentul semnat de Haig Acterian după o discuție de o seară cu Brâncuși. 1937 – Ansamblul sculptural de la Târgu Jiu. 1945 – Piatra de hotar, care încheie seria Sărutului, precum și opera sa. 1951 – reacția Academiei române la încercarea de a cumpăra câteva lucrări pentru „alcătuirea Muzeului” (G. Călinescu manuscris), 1952 – cetățenia franceză, 1956 prima expoziție personală din Europa, la București, MNAR, la 80 de ani, 1956 – testamentul, 1957 finalul.

„Vom prezenta, ca secvențe de film (print) seriile sculpturale: Sărutul, Ovoidele, Păsările, Coloanele, Domnișoarele Pogany, Prințesele X, Cocoșii, Animalia. O serie de fotografii ale vârstelor lui Brâncuși, precum și lista neîmplinirilor (ratărilor) de la Fântâna lui Narcis închinată lui Spiru Haret, monumentele Goga și Caragiale etc)”, precizează sursa citată.

Expoziția se încheie cu Secvența Posteritatea, mai ales ce se întâmplă cu imaginea Brâncuși în ultimii 36 de ani.

Vor fi inserate trei filme, Brâncuși Filmat (Centre Pompidou), Brâncuși Scrisoare imaginară (Cornel Mihalache), și un mix de știri și imagini în ajutorul ultimei secvențe.

În a doua sală, în mijloc, vor fi expuse Cap de copil, Rugăciune (copie) și Portret Petre Stănescu.

Mai multe pentru tine...