Brâncuși: „Jumătate țăran perspicace și jumătate Dumnezeu adevărat”
Din Hobița natală și până la Paris, unde a rămas până la sfârșitul vieții, Constantin Brâncuși a mers pe jos. Se întâmpla în anul 1904. În ciuda succesului său și a geniului recunoscut la nivel mondial, Brâncuși nu s-a lăsat îmbătat de faimă și a continuat să creeze cu aceeași dăruire. A trăit singur, modest și frumos, îmbrăcându-și salopetele albe de lucru sau hainele țărănești cu motive populare românești.
Fotograful Wayne Miller l-a surprins pe sculptor în studioul său din Paris, în 1946, cu barba încărunțită, cu fața luminată de zâmbet, îmbrăcat în salopetă albă, purtând pălăria de pânză și având ciocanul de lucru în mână. Colecționara Peggy Guggenheim l-a descris astfel: „Jumătate țăran perspicace și jumătate Dumnezeu adevărat”.
Atelierul lui Constantin Brâncuși a fost recreat de arhitectul Renzo Piano, în anul 1977, vizavi de Centrul Pompidou din capitala Franței. Reconstrucția actuală este prezentată ca un spațiu muzeal care conține studioul lui Brâncuși. Arhitectul a păstrat ideea unui spațiu delimitat, protejat, în care vizitatorii sunt izolați de stradă și de piață, în special de o grădină închisă, din care o parte a studioului poate fi văzută printr-un perete de sticlă.
Atelierul lui Constantin Brâncuși, o operă în sine
Puțină lume știe că genialul sculptor român, către sfârșitul vieții, nu a mai realizat sculpturi, ci s-a concentrat doar pe relația operelor în cadrul studioului. Această apropiere a devenit atât de importantă încât artistul nu a mai vrut să expună, iar când a vândut o lucrare, a înlocuit-o cu o copie din ghips pentru a nu distruge unitatea grupului.
Atelierul este o operă de artă în sine, deoarece Brâncuși a considerat relația dintre sculpturi și spațiul pe care acestea îl ocupau drept un tot unitar. Începând cu 1910, prin așezarea operelor într-o relație spațială strânsă, el a creat noi lucrări în cadrul atelierului pe care le-a numit „grupuri mobile”, subliniind importanța legăturilor dintre lucrările în sine și posibilitățile fiecăreia de a se deplasa în cadrul grupului.
Născut în anul 1876 la Hobița, în județul Gorj, Brâncuşi a trăit și a lucrat la Paris din 1904 până la moartea sa, în 1957. În testamentul său, artistul a lăsat moștenire statului francez atelierul (lucrări finalizate, schițe, mobilier, unelte, bibliotecă) și colecția de opere de artă, formată din 137 de sculpturi, 87 de baze, 41 de desene, două picturi și peste 1.600 de plăci fotografice din sticlă și printuri originale. Este celebră fotografia din anul 1934, un autoportret, în care Constantin Brâncuși apare cu brațele împreunate pe picioare, având în spate patru replici ale „Coloanei Infinitului” și lucrările „Peștele” și „Leda”.
FOTO: Getty Images
Fragmentul face parte din articolul „Atelierele artiştilor: o călătorie în timp”, publicat în numărul 242 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 martie - 14 aprilie, și în format digital peCumpără acumpaydemic.com.
