Vegeta, Bucureștiul și memoria unei epoci: România anilor 80 văzută prin ochii unui tânăr iugoslav

Unele mărturii despre trecut fără a avea pretenția unui studiu istoric, reușesc să surprindă mai bine decât orice analiză academică atmosfera unei epoci. Volumul „Vegeta Trip. Amintirile unui tânăr iugoslav din Epoca de Aur”, tradus în limba română de Goran Mrakić, se înscrie în această categorie: o carte deopotrivă document și poveste, în care experiența autorului devine un instrument de înțelegere a unei lumi dispărute.

Autorul Aco Stanković, născut la 6 februarie 1957 în orașul Šabac Iugoslavia (azi Serbia), aparținea unei lumi în care granițele din interiorul lagărului socialist și din afara lui erau mai permeabile decât ne-am imagina azi, iugoslavii având o deschidere mult mai mare spre obținerea unui pașaport și a unei călătorii în afara țării. În anii 80 atunci când realizează numeroase călătorii în România, aflată sub regimul lui Nicolae Ceaușescu autorul îmbină interesul comercial cu o curiozitate autentică față de realitatea cotidiană de la nord de Dunăre. Comerțul cu produse ce azi sunt aparent banale- celebra Vegeta, ciorapii de damă sau alte mărfuri greu de găsit în România- devine pretextul unei incursiuni într-o societate marcată de penurie, dar și de o jovialitate discretă a românilor față de vizitatorul dintr-o altă țară socialistă.

Primele sale contacte cu țara noastră au loc în orașe de graniță precum Timișoara și Drobeta-Turnu Severin, unde piețele sârbești devin spații de întâlnire între două lumi socialiste diferite. Dacă Iugoslavia lui Tito exista așa cum am menționat un grad mai mare de deschidere, România anilor 80 stătea sub semnul austerității radicale pe fondul dorinței lui Nicolae Ceaușescu de a plăti în întregime datoria extrenă. În acest context, simpla prezență a unor produse „de afară” transforma schimburile în veritabile micro-evenimente sociale.

Dincolo de aceste episoade, surprinzător sau nu pentru un vizitator sârb, orașul București ocupă un rol central. Capitala apare în paginile lui Stanković ca un oraș aflat sub presiunea istoriei, surprins într-un moment de transformare brutală prin prezența demolărilor. Imaginea Bucureștiului este prezentată pe trei planuri: un Mic Paris interbelic evocat de unii dintre localnici, realitatea brutală a anilor 80 – cu demolări masive, frig în locuințe și cozi interminabile, în cele din urmă celui de-al treilea plan corespunzându-i schimbările produse în primii ani ai capitalismului sălbatic de după 1989.

Unele dintre cele mai puternice imagini rămân cele ale Bucureștiului șantierelor, atunci când orașul vechi dispare lăsând loc unui proiect urbanistic grandios, dar dezumanizant. În opinia autorului tocmai exuberanța specifică dictatorului român îl aduce în cele din urmă la autodistrugere, alimentată de iluzia invulnerabilității și a propriei intangibilități.

Dincolo de aceste scene, cartea este traversată și de episoade încărcate de profunzime, uneori aproape cinematografice. Povestirea „O noapte la doamna Odette” aduce în prim plan figura unei bătrâne care pare desprinsă din registrul unui interbelic uitat. Prin confesiunea ei, o poveste de dragoste cu final tragic trăită în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial alături de un soldat austriac, trecutul îndepărtat, irumpe în prezentul cenușiu al anilor 80.

Un alt episod memorabil este episodul petrecut într-un vagon de dormit în compania a nimeni altuia decât Nicu Alifantis. Departe de imaginea publică, artistul apare aici într-o ipostază caldă și generoasă, întâlnirea dintre cei doi devenind un moment de respiro într-o lume dominată de constrângeri.

Un spațiu generos îl constituie experiența directă a autorului în timpul evenimentelor din decembrie 1989, trăite pe străzile Timișoarei. Martor al confruntărilor și al tensiunii crescânde, Stanković surprinde violența, lașitatea unora dintre locuitori, dar și energia unei societăți aflate în pragul unor schimbări istorice.

Aco Stanković, autor și al unor volume de poezie, reușește să îmbine observația directă cu sensibilitatea literară, construind un text în care detaliul cotidian capătă valoare de simbol. În prezent stabilit în orașul Nivå din Danemarca, el oferă prin această carte, nu doar o rememorare personală, ci și o contribuție valoroasă la înțelegerea unei perioade care continuă să stârnească numeroase întrebări în societatea românească.

Într-un peisaj în care anii 80 au fost analizați pe larg de istorici și memorialiști români, Vegeta Trip aduce ceva diferit: o privire din afară, dar nu complet străină, capabilă să surprindă atât contrastul cât și proximitatea dintre două lumi socialiste: una în plin proces de liberalizare și o alta întoarsă într-un neostalinism ce amintea de anii 50. Tocmai această perspectivă face ca volumul să nu fie doar o simplă sursă literară.

Volumul se înscrie în colecția „Balkan Express” a editurii Datagroup, un demers editorial remarcabil care își propune să aducă în fața publicului din România, voci, experiențe și perspective din spațiul balcanic adesea insuficient cunoscute. Prin astfel de titluri, colecția contribuie la o mai bună înțelegere a unui areal istoric și cultural comun. Vegeta Trip se integrează firesc în acest proiect, oferind nu doar o poveste personală, ci o punte de memorie între România și fosta Iugoslavie.