Sturdza Vodă şi frumoasa Marghioliţa. Femeia pentru care a fost construită cea mai mare Grădină Publică de sec XIX

Potrivit uneia din cele mai frumoase legende ale Bârladului, Grădina Publică, veche zonă verde a oraşului, a fost realizată la comanda lui Mihail Grigoriu Sturdza voievod pentru a intra în graţiile frumoasei Marghioala, soţia unui boier erudit.

Conformei legendei, Grădina Publică din Bârlad datează din 1834 şi a fost realizată în partea de nord a oraşului pe locul unui codru secular, în apropiere de locul unde aveau conace boierii urbei.

Se spune că în 1834, Mihai Grigoriu Sturdza voievod, domnitor al Modovei în perioada iunie 1834-iunie 1849, s-a oprit la o masă domnească în târgul “Berladului” în timp ce se întorcea de la Constantinopol. La acea masă au luat parte boeirii locului şi soţiile lor, printre care eruditul boier Iordache Iamandi şi soţia sa Marghioala.

Femeia era de o frumuseţe răpitoare şi pentru a-i intra în graţii, domnitorul a dat ordin să se întemeieze în exteriorul târgului un parc întins pe 15 hectare. A apelat la toţi proprietarii din zona Tutovei să trimită puieţi de copaci din cele mai deosebite esenţe şi, sub direcţiunea grădinarului Schteiner de la Epureni, a fost sădită grădina pe 10 fălci de teren. Datorită acestei doamne, după cum a rămas în scrierile locului, Bârladul secolului XIX a ajuns să aibă cea mai frumoasă grădină din ţară.

“E o legendă frumoasă la care se face trimitere în câteva cărţi. Se ştie că domnitorul trecea prin Bârlad în drumurile sale, dar nu există nicio dovadă a existenţei boieroaicei Marghioala. Dacă ar fi să localizez domeniul unde locuia aceasta, ar fi conacul care se afla în preajma Grădinii Publice, pe locul unde se află astăzi FEPA”, a spus, Marcel Proca, profesor de istorie.

Potrivit legendei rămase, printre puieţii plantaţi în Grădina Publică la 1834 se aflau specii de ulm, frasin, stejar, tei, paltin şi arbuşti decorativi. Nu există un plan iniţiual al acestui parc, primul plan datând de la 1900. Potrivit acestuia, exista o alee centrală trasată rigid, înconjurată de altele, cu un traseu geometric ce încercau să creeze impresia de element natural.

Potrivit unei relatări de la 1857, în mijlocul grădinii se afla un havuz înconjurat de bănci şi grilaje de lemn. Era locul unde, la sfârşit de săptămână, puteau fi ascultate fanfarele militare sau taraful format din lăutari ţigani care cântau de inimă albastră şi se mulţumeau cu bacşişurile pe care le primeau. Era un loc de pelerinaj pentru tot oraşul în zile de sărbătoare şi localnicii care ieşeau la plimbare îşi aduceau mâncare şi băutură de acasă ori cumpărau de la comercianţi.

În 1857, în anul luptei pentru Unire, parcul a fost locul unde a fost promovat dezideratul naţional al vremii. Se spune că partida naţională locală i-ar fi forţat pe lăutari să cânte Hora Unirii, lucru intrezis atunci.

Primele îmbunătăţiri ale Grădinii Publice au fost făcute în 1865 de către primarul de atunci, Andrei V. Ionescu. Acesta a scris un memoriu la îndemnul omului de cultură Iacov Antonivici. Primarul menţiona că la 1865 s-a început înfrumuseţarea Grădinii Publice construind bănci de fier, felinare de iluminat, a construit pavilionul central pentru ca vizitatorii să se poată adăposti în caz de ploaie, au fost construite sere prevăzute cu cuptoare de încălzit pentru păstrarea florilor tropicale, a construit un bazin cu apă pe locul unde a fost aşezat ulterior bustul lui George D. Palade.

În anul 1912, în Grădina Publică a avut loc un eveniment memorabil: primul zbor aviatic dasupra oraşuluişi prima aterizare. După cel de-Al Doilea Război Mondial, bustul lui George D. Palade a fost înlocuit cu statuia lui George Enescu, în amintirea concertelor date de marele muzician la Bârlad în perioada anilor 1917-1936.