“Misterele Bucureştilor – Aromânii”

Muzeul Municipiului Bucureşti lansează o nouă serie de evenimente:“Misterele Bucureştilor – Aromânii”. Deschiderea va avea loc marţi 14 octombrie, de la ora 18:00, la Palatul Suţu, cu prezentarea cărţii “Aromânii-Poveşti de suflet”, semnată de Maria Cica, apărută la Editura Muntenia.

Maria Cica este realizatoare de documentare despre aromâni la TVR. A inclus în carte o mare parte din munca sa de pe teren, prezentând tradiţii autentice ale aromânilor din Dobrogea, dar şi din întreaga Peninsulă Balcanică, istorisiri ale reprezentanţilor comunităţilor aromâne. În acest volum, autoarea prezintă şi povestea de viaţă a bunicilor săi plecaţi din Grecia, la mijlocul anilor '20, pentru a se stabili în România. „Cu toate că multe dintre personajele lucrării nu mai sunt în viaţă, am încercat să păstrez firul epic spre o zonă veselă”, spune autoarea  Maria Cica. “Bunicul meu patern s-a născut la Hurupani, un sat de fârşeroţi din nordul Greciei, de pe lângă oraşul Naoussa. Anul naşterii era 1898, conform buletinului. Nu se ştie dacă aceasta era data reală sau, ca mulţi alţi aromâni emigranţi, şi papus-a declarat mai în vârstă atunci când i s-au întocmit actele de identitate, la venirea în ţară. Se spune că bărbaţii făceau acest lucru ca să nu rişte să fie trimişi pe front. Numele de familie este însă sigur că şi l-a schimbat. În realitate îl chema Costa Pacea. Dar, rămânând orfan de mic de ambii părinţi, a fost crescut de bunica lui, căreia i se spunea Cica, pe numele mic. Iar pe el, oamenii începuseră să-l identifice ca pe Costa ali Cichi.În 1926, când au completat formalităţile pentru plecarea în Cadrilater, atât papu, cât şi fratele lui mai mic, papuYianachi, şi-au declarat ca nume de familie Cica. Tot la Hurupani, papus-a căsătorit cu Maria al Yiani. Şi ea era orfană de ambii părinţi. Era pe vremea când nu se inventaseră antibioticele, iar o simplă viroză făcea ravagii.”În prefaţa cărţii, semnată de istoricul Adrian Majuru, găsim detaliile demersului autoarei:„Avem o carte despre o lume care diferă în detalii, mai ales pentru cititorii români, care vor descoperi o psihologie adesea contrarie, inversată, în comparaţie cu realităţile similare româneşti. Ceea ce acest volum oferă cititorului neiniţiat, din afara comunităţii aromâne, şi astfel lipsit de genă şi bagajul mitologic adecvat, este metoda prezentării sufletului aromânesc din interior către înţelesul tuturor.”