Expresia «banii nu au miros» este de origine romanã

În latinã ar suna cam aşa:“Pecunia non olet”. Expresia este rezultatul unei mãsuri adoptate de împãraţii Nero şi Vespasian, în secolul I d.Hr., mai precis o taxã perceputã pe colectarea de urinã.

Clasele de jos ale societãţii romane întrebuinţau oale golite apoi în haznale. Lichidul era dupã aceea colectat din latrine, servind drept un material preţios pentru o serie de procese chimice:era folosit la argãsire, ca ingredient pentru detergenţi, conţinutul de amoniac ajutând la curãţarea şi albirea togilor. Existã chiar informaţii izolate potrivit cãrora se folosea şi ca înãlbitor pentru dinţi. Când fiul lui Vespasian, Titus, s-a plâns de natura dezgustãtoare a acestei taxe pe urinã, tatãl sãu a rostit faimoasele cuvinte. Expresia are o largã rãspândire şi astãzi, pnetru a arãta cã valoarea banului nu este afectatã de originile sale…Numele lui Vespasian încã mai este legat de toaletele publice în Franţa (vespasiennes), Italia (vespasiani) sau România (vespasiene).