Balcic. Micul paradis al României Mari
Editura Humanitas pregătește un nou volum semnat de istoricul Lucian Boia, intitulat Balcic. Micul paradis al României Mari.
Subiectul acestei cărţi este Balcicul:Balcicul în perioada lui românească, din 1913 până în 1940. Un Balcic real şi imaginar totodată:aşa cum l-au văzut, aşa cum l-au vrut românii:un colţ altfel pe harta României, un fel de paradis, un loc, poate, al unor noi începuturi.
Dupa ani de tacere, dupa ani de uitare, Balcicul revine in constiinta publica romaneasca. Nenumarate panze in muzee il arata asa cum a fost candva, si mai ales asa cum l-au vazut artistii, iar la fata locului "Cuibul linistit" al reginei Maria, vizitat de tot mai multi romani, sta marturie, durabila, a unor vremuri care par de mult apuse, dar care nu sunt chiar atat de indepartate. (Lucian Boia)
Pana la a fi romanesc, din 1913, Balcicul era doar un spectacol al marii si un seducator amalgam etnic si cultural de la marginea fostului Imperiu otoman. Daca administratia noastra preia un targ modest, pictorii dau aici de Orient in toata splendoarea sa, dar mai ales de un peisaj si de o lumina cu totul aparte. Desi il vizitase in 1915 si vazuse ce era de vazut, regina Maria se indragosteste de Balcic abia in 1924, intr-atat de puternic, incat isi construieste, pe tarmul stancos si salbatic, un adevarat paradis. Se poate spune ca datorita ei, din acest moment, mitul Balcicului nu mai are nevoie de combustia istoriei, este pur si simplu sincron cu realitatea, ba chiar o inraureste, dandu-i o stralucire fara egal in perioada interbelica. Boema artistica, animatorii culturali, scriitorii, arhitectii si chiar si politicienii vin vara de vara la Balcic, infrumusetandu-l si pregatindu-l pentru o promitatoare cariera de statiune marina si culturala. Ca orice paradis, si Balcicul ! a fost pierdut. Lucian Boia l-a reconstruit insa atat de bine din farame de memorie, din documente si fotografii de epoca, incat se poate spune ca, printr-o carte atat de frumoasa, am recastigat, simbolic, paradisul pierdut.
Istorie, legenda, cine mai stie unde era adevarul? De fapt, translatia spre legenda e un semn bun, un simptom de vitalitate. Ramane cu noi doar acea parte a trecutului susceptibila sa starneasca imaginatia. Balcicul este Balcic, tocmai fiindca peste Balcicul real, si transfigurandu-l, s-a asezat un Balcic imaginar. (Lucian Boia)
