Baiazid vs. Timur: Ankara 1402. Imperiul Otoman la un pas de dispariție
Momentul Ankara 1402 este unul literalmente de răscruce în istoria universală. Marele sultan otoman Baiazid Ildirim este învins și luat prizonier de formidabilul Timur cel Șchiop, ambițiosul creator al unui imperiu pe care voia să-l reclădească pe ruinele vechiului imperiu mongol al lui Ginghis Han.
Înfrângerea suferită la Ankara duce la un hiatus al Imperiului Otoman rămas fără comandă. Urmează peste un deceniu de război civil între fiii lui Baiazid, care-și împart sultanatul și se încaieră cu ferocitate între ei.
Este momentul astral al lui Mircea cel Bătrân, care se amestecă în confruntări. Soldații lui Mircea cuceresc de trei ori capitala Imperiului Otoman, Adrianopole, punând chiar sultani.
Perioada 1402-1413 este decisivă pentru că otomanii sunt pe buza prăpastiei. Va lipsi extrem de puțin ca ei să dispară fulgerător din istorie, asemenea multor altor barbari ridicați din corturi ca să-și piardă urma la fel de repede precum urcaseră. Este imposibil de spus astăzi ce s-ar fi întâmplat dacă Imperiul Otoman ar fi dispărut în urma loviturii de berbece a lui Timur. În zonă încă mai existau Imperiul Bizantin, principii sârbi și cei români, iar republicile maritime italiene aveau mari interese în regiune. Dar totul rămâne, în cele din urmă, istorie contrafactuală, pentru că, în mod aproape miraculos, otomanii au reușit să-și reconstruiască o coeziune a statului și să-și reia expansiunea. Peste doar câteva decenii cucereau Constantinopolul.
Întreaga poveste a formidabilei confruntări de la Ankara, dintre Baiazid și Timur, este spusă de doctorul în istorie Andrei Pogăciaș, în episodul de mai jos al podcastului „Colecționarul de istorie”:
Când, în primăvara anului 1402, armatele hanului turcoman Timur cel Şchiop îşi făcură apariţia în Asia Mică, nimeni din Imperiul otoman, din Bizanţ sau din Europa nu bănuia că lui Baiazid, aflat în culmea puterii, i se pregătea lovitura de graţie.
În acel moment, sultanul otoman asedia, pentru a treia oară, Constantinopolul. Europa aştepta, din clipă-n clipă, vestea căderii marii cetăţi de pe Bosfor. Palmaresul victoriilor lui Baiazid era aşa de impunător încât cucerirea acelei “punţi de aur între Orient şi Occident”, care fusese, atâta vreme, Bizanţul, părea să nu fie decât o chestiune de timp.
Într-adevăr, într-o bătălie memorabilă, care-i adusese şi epitetul de Yildirim (Fulgerul), datorită apariţiei sale neaşteptate, într-o noapte, sub zidurile cetăţii Nicopole, Baiazid învinsese, în 1396, floarea cavaleriei europene. Ca urmare a acestei victorii, ce uimise şi înspăimântase Europa, pământurile bulgare fură anexate statului otoman, ele devenind, potrivit practicii din Orient, proprietatea sultanului. Albania sudică şi Thesalia căzuseră, de asemenea, sub stăpânirea sa. În Asia Mică fură supuse autorităţii sale numeroase principate. Pentru prima oară orientalii acordară unui suveran otoman titlul de “stăpân al ţinuturilor Romei”, în virtutea faptului că stăpânea teritorii care aparţinuseră odinioară Imperiului roman, iar occidentalii pe acela de „Imperator Turchorum“. Dar pentru a se fonda un adevărat imperiu otoman trebuia să cadă Constantinopolul, cu strâmtorile Bosfor şi Dardanele, cu legăturile sale cu Mediterana, Marea Neagră şi Marea Egee.
Armatele otomane se aflau la al treilea asediu (1402) al Bizanţului, când căzu ca un trăsnet vestea apariţiei lui Timur Lenk în Anatolia. El se îndrepta fulgerător spre ţinuturile lui Baiazid, cu o armată uriaşă, disciplinată şi călită-n lupte. Prin întinsa sa reţea de spionaj, împânzită în întreaga Asie Mică, Timur aflase că sultanul otoman începuse să fie urât de populaţia anatoliană pentru costisitoarele sale campanii, pentru viaţa de lux şi petreceri ce-o ducea în palatul de la Bursa, cu frumoasa principesă sârbă Olivera, devenită soţia sa, şi pentru că nu rezistase ispitei alcoolului (zice-se, sub influenţa tinerei femei), fapte ce contraveneau flagrant preceptelor Coranului. Apoi, principii de Germiyam, Karaman şi ceilalţi nu mai puteau răbda povara supunerii. Or, apariţia lui Timur, care le promitea independenţa principatelor, era un minunat prilej de a relua lupta cu stăpânul de la Bursa.
Foto sus: Baiazid, capturat de Timur. Pictură de Stanisław Chlebowski din 1878 (© Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
