Petru Groza, magnatul capitalist din anii interbelici, onorat de comuniști

Petru Groza a rămas în istorie ca șefului primului guvern comunist instaurat în România în 6 martie 1945. A fost prim-ministrul al României până în 1952, apoi a devenit preşedinte al Marii Adunări Naţionale, până la moartea sa, în 1958, la vârsta de 73 de ani.

Sub conducerea guvernului Groza, controlat de sovietici, au avut loc unele dintre cele mai tulburătoare evenimente din istoria României: abdicarea regelui Mihai I și transformarea regatului în republică.

De asemenea, în 1947, România a recuperat Ardealul de Nord cedat Ungariei fasciste în 1940. Au urmat trimiterea în temnițele comuniste a zeci de mii de români, reformele drastice de naționalizare a agriculturii, devalizarea unor importante resurse ale României, în folosul Uniunii Sovietice.

Până în anul 1995, și orașul Ștei din Bihor, construit de la zero în anii ‘50, de românii și sovieticii angrenați în exploatarea marilor zăcăminte de uraniu din împrejurimi, îi purtase numele: „Dr. Petru Groza”. Tot până în 1995, statuia uriașă de bronz a demnitarului a tronat în piața centrală din Deva. Apoi, monumentul a fost demolat și înlocuit cu statuia împăratului roman Traian.

Petru Groza a fost fiul unui preot ortodox din comuna Coșteiu. A copilărit la Băcia, pe Valea Streiului, fiind crescut de tatăl său rămas văduv, împreună cu frații săi - Liviu, devenit director al băncii din Deva - și Victor, medicul devenit șef al Institutului bacteriologic din Târgu-Mureș. A studiat la liceul din Orăștie și apoi la universitățile din Budapesta, Berlin și Leipzig. Ascensiunea sa în politică a început după Primul Război Mondial, fiind unul dintre delegații românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească la Marea Adunare Națională care a consfințit Marea Unire de la 1918.

După Al Doilea Război Mondial, ar fi reușit să îi intre în grații liderului URSS, Iosif Stalin, fapt care i-a asigurat ascensiunea la putere.

„M-am apropiat de el. Acesta stătea pe un soi de cotineaţă, ceva mai înaltă ca podeaua. M-am aruncat în genunchi, i-am sărutat picioarele şi i-am spus: în sfârşit mi-am atins idealul de mic copil. Ziua asta va fi cea mai frumoasă zi din viaţa mea. Stalin, vădit impresionat, m-a luat de braţ, m-a ridicat, m-a îmbrăţişat. Îi făcuse o impresie deosebită circul meu şi pe urmă l-am câştigat. Eram un teatralist fără pereche”, ar fi mărturisit Petru Groza.

Citește mai multe amănunte despre palatul fostului demnitar al regimului comunist Petru Groza din Deva pe adevarul.ro

_{Foto sus: Alexandru Moghioroș, Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu-Dej, în tribuna centrală din Piața Aviatorilor la marea demonstrație a oamenilor muncii, în cinstea zilei de 1 Mai 1953 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 25 (25)/1953)}