Constantin cel Mare, ├«mp─âratul p─âg├ón ┼či cre┼čtin jpeg

Constantin cel Mare, ├«mp─âratul p─âg├ón ┼či cre┼čtin

Domnia lui Constantin a marcat o evolu┼úie interesant─â a puterii imperiale. Sursele sunt contradictorii ├«n ceea ce-l prive┼čte:├«n vreme ce cre┼čtinii ├«l elogiaz─â ca pe un colos al istoriei, p─âg├ónii ├«l condamn─â pentru distrugerea sistemului tradi┼úional de guvernare. ├Än epoca bizantin─â at├ót Constantin c├ót ┼či Elena devin figuri emblematice ┼či cvasi-legendare. Ba mai mult, o serie de ├«mp─âra┼úi preiau simbolic titlul de ÔÇśNoul ConstantinÔÇÖ.

Dar pe monede avem o imagine u┼čor diferit─â a ├«mp─âratului. Constantin se pare c─â a construit treptat un sistem crae a ├«nceput cu pozi┼úia de tetrarh si a culminat cu abandonarea sa. Faza intermediar─â a constat ├«n legitimarea prin descenden┼úa fictiv─â din Claudius al II-lea Gothicus ┼či adoptarea ca divinitate protectoare a lui Sol Invictus/Apollo. Dup─â 315, c├ónd apare prima dat─â chrismonul pe monede, putem considera c─â a adoptat cre┼čtinismul ca religie favorit─â, f─âr─â a renun┼úa ├«ns─â la cultul solar.

Adorarea zeilor solari

Tat─âl lui Constantin era un adorator al lui Sol Invictus, iar ├«n timpul marii persecu┼úii cre┼čtine a impus doar formal edictele lui Diocletian. Punctul slab al tetrarhiei se vede ├«n 306, c├ónd acesta moare ┼či fiul s─âu Constatin este proclamat ├«mp─ârat de catre solda┼úi la Eboracum. Era, dup─â standardele lui Diocletian, doar o simpl─â uzurpare, legitimat─â doar ulterior de surse precum Eusebiu din Caesareea. Propaganda constantinian─â s-a dovedit a fi foarte eficient─â ├«n ceea ce prive┼čte construc┼úia imaginii sale de ├«mp─ârat de drept. Acceptarea sa de catre Galerius l-a ├«mpins sa se integreze ideologic ├«n tetrarhie.

Intre 306 ┼či 310 ├«l alege drept protector/conservator pe zeul Marte, care era ┼či alegerea lui Galerius. Este o perioad─â cu evenimente importante :in octombrie 306 Maxentius, fiul fostului august Maximian Herculius este proclamat ├«mp─ârat la Roma de garda pretorian─â. Galerius ┼či chiar propriul tat─â nu ├«l agreeaza pentru c─â, conform lui Lactantius, refuz─â s─â practice adora┼úia pentru ├«mp─ârati. Galerius ├«i ordon─â augustului Fl. Severus s─â ├«l atace. Pe de alt─â parte, revine la putere ┼či Maximian, care ├«┼či consolideaz─â rela┼úiile cu Constantin prin c─âs─âtoria dintre acesta ┼či fata lui, Fausta. Constantin pretinde acum apartenen┼úa la dinastia Herculiilor. Maximian ├«ncearca s─â-i deposedeze de putere mai ├«nt├ói pe Maxentius, apoi ┼či pe Constantin, dar este capturat ┼či ├«mpins la suicid. Acum Constantin se rupe de ideologia tetrarhic─â, pretinz├ónd o origine din Claudius al II-lea Gothicus. Il adopt─â pe Sol Invictus drept conservator, dup─â cum reiese din emisiunile monetare. Arcul triumfal din Roma ├«l reprezint─â cu coroana radiat─â ┼či alte imagini solare.

coin jpg jpeg

In Panegyrici Latini reg─âsim un fragment relevant :viziunea p─âg├ón─â a lui Constantin, ├«n care zeul Apollo ├«i prezice 30 de ani de domnie. Dar asocierea cu Sol are ┼či alte semnifica┼úii :mai mul┼úi ├«mp─âra┼úi, precum Caligula sau Nero, ┼či l-au luat drept conservator, iar ├«n secolul al III-lea era extrem de popular printre solda┼úi. In plus, Apollo Grannus, divinitate specific─â Galliei, avea mare trecere ├«n aceast─â regiune care era la vremea respectiv─â baza de operatiuni a lui Constantin. Totodata, Victoria era esen┼úial─â ├«n mesajul politic, iar Sol ajuta la transmiterea sa. Chei ale propagandei, Marte ┼či Sol Invictus sunt de g─âsit din plin pe monedele din vest ├«n perioada 310-317. Dup─â 317 Marte aproape c─â dispare, iar Sol e divinitatea dominant─â. Sunt folosite ┼či multe motive care care invoc─â victoriile militare.

In căutarea legitimităţii

La ├«nceput lui Constantin ├«i lipse┼čte de fapt legitimitatea. Este un uzurpator, iar ├«ntreaga perioad─â p├ón─â la 317 este sacrificat─â ├«ncercarii de a dep─â┼či condi┼úia ┼či de a deveni un ├«mp─ârat legitim. In acest sens ├«mp─âratul se folose┼čte de propaganda intens─â de pe monede, din inscrip┼úii ┼či panegirice care ├«l descriu drept protejatul zeilor sau eliberatorul Romei de sub tirania lui Maxentius.

Constantin se prezint─â ca salvator al statului, o imagine a propagandei imperiale care persista ├«nc─â de la Augustus ┼či devine tot mai puternic─â ├«n timpul anarhiei militare din secolul al III-lea. In istoriografia constantinian─â cel care se dovede┼čte a fi decisiv este momentul 312, mai precis b─ât─âlia de la Pons Milvius din 28 octombrie. Eusebius din Caesareea poveste┼čte, ceva mai t├órziu, viziunea dinaintea b─ât─âliei din perspectiva cre┼čtin─â, episod care probabil ├«ncearca s─â justifice politca religioas─â de mai t├órziu a ├«mp─âratului. Din acest moment ├«ncepe reorientarea religioas─â, anul 315 marc├ónd apari┼úia pentru prima dat─â pe un document oficial a chrismonului, simbol cre┼čtin, pe coiful lui Constantin reprezentat pe un medalion turnat la Ticinum.

Nu este exclus ca ├«n secolul al III-lea ┼či pe la ├«nceputul celui de-al IV-lea s─â fi existat chiar o confuzie ├«ntre cultul lui Sol Invictus ┼či cel cre┼čtin, Iisus fiind Sol Iustitiae. Un alt aspect important comun celor dou─â perspective religioase este ideea de mimesis, cu origini ├«n Orientul Apropiat. Pe scurt, lumea p─âm├ónteasc─â era doar o imagine a celei divine, iar conduc─âtorii, p─âstr─âtorii ordinii divine, erau percepu┼úi ca p─âstorii turmei de supu┼či. Imitau zeii cu care se asociau, adopt├óndu-le atributele. B─ât─âliile nu se purtau doar pe p─âm├ónt, ci ┼či in pe t─âr├ómul de sus, astfel c─â protec┼úia unuia dintre zei putea asigura victoria de pe p─âm├ónt. Ideea cap─ât─â tot mai mult─â aderen┼ú─â odat─â cu dezvoltarea neoplatonismului.

Produs al epocii sale, Constantin nu face excep┼úie de la regul─â :dorea pur ┼či simplu protec┼úia celei mai puternice divinit─â┼úi. Fie c─â era vorba despre Marte,   Sol sau Iisus, nu prea conta pentru el. Ce conta cu adev─ârat era ca acel zeu s─â-i aduc─â victoria. Panegiri┼čtii s-au adaptat la aceste schimb─âri, , pomenindu-l ├«n 310 pe Apollo iar ├«n 313 evit├ónd zeii p─âg├óni. Confuzia dintre Sol ┼či Iisus se poate observa dac─â privim arcul triumfal ridicat la Roma dup─â victoria asupra lui Maxentius :vom g─âsi simboluri solare, Sol av├ónd chiar un bust pe arhitrava estic─â. Doar dup─â 330 putem presupune c─â simbolurile p─âg├óne dispar de-a dreptul din ideologia constantinian─â.

Propaganda nu se rezuma doar la tematica religioas─â, ci ┼či la predecesori. Deja l-am pomenit pe Claudius al II-lea Gothicus. ├Ämp─âratul ├«l mai are ca model pe Traian, c─âruia ├«i ridic─â statui, iar pe monede apare cu tr─âs─âturile sale. Constantin se folose┼čte de genealogia fictiv─â ├«n competi┼úia cu cel─âlalt August, Licinius, care la r├óndul s─âu pretinde descenden┼úa din Filip Arabul. ├Än 324 se clarifica lucrurile, b─ât─âlia de la Chrisopolys l─âs├óndu-l pe Constantin singur ├«n fruntea Imperiului roman. Dup─â victorie, acesta adopt─â diadema ca simbol al puterii absolute, marc├ónd o elenizare complet─â a monarhiei romane, proces ├«nceput ├«nc─â de la Augustus. Acum ├«mp─âratul poate ├«ncepe organizarea imperiului ├«n conformitate cu noile realitati politice ┼či religioase. Din 326 apare reprezentat chiar cu nimbul specific vechilor zei, deci o fiin┼úa supranatural─â, superioar─â restului umanit─â┼úii. Nu mai este un princeps, ci un dominus, ├«ncredin┼úat cu puterea absolut─â pe p─âm├ónt.

Bibliografie :

Jones, A.H.M., Constantineand the Conversion of Europe, Harmondsworth, 1972 ;

Magdalino, P., Constantine, History, Historiography and Legend, Londra, 1994;

Sordi, M., The Christians and the Roman Empire, Lonra, 1994.