Harry Houdini: magicianul care a vrut să păcălească moartea
Magicianul Harry Houdini s-a făcut remarcat datorită numerelor sale incredibile de evadare. De la lanțuri și cătușe, până la cabluri și funii atârnate de zgârie nori Houdini a șocat lumea cu actele sale de magie care sfidau moartea. Dar, până la urmă, a trebuit să-și plătească datoria în fața vieții. Deci, cine a fost Harry Houdini?
Houdini s-a născut în 1874 într-o familie de evrei unguri. A emigrat în Statele Unite ale Americii când avea patru ani, deoarece tatăl său devenise rabin într-o comunitate evreiască din Appleton. Numele său real era Ehrich Weisz, care s-a transformat în Weiss, după ce tatăl a primit cetățenia americană.
Houdini a fost nevoit să muncească încă din copilărie. Atunci a încercat și câteva numere de trapez, luându-și numele de „Enrich, prințul aerului”.
După mai multe mutări, Weiss tatăl a ajuns împreună cu Ehrich la New York, unde au avut diferite locuri de muncă. Ehrich a început să fie interesat de memoriile magicianului francez Jean Eugene Robert-Houdin. A fost atât de tare impresionat încât a mai adăugat un „i” lui Houdin și și-a creat numele de scenă:Houdini.
În 1891, formează o echipă care executa trucuri magice cu cărți, împreună cu prietenul său Jacob Hyman, numită „Frații Houdini”. Hyman este înlocuit de fratele lui Harry-Dash (Theodore)-dar pentru o scurtă perioadă.
În 1893 o întâlnește pe Wilhelmina Beatrice Rahner, care va ajunge asistenta lui. Astfel, „Frații Houdini” se transformă în „Houdinii”. În 1895, Bess, așa cum i se zicea Beatricei, va deveni soția lui Harry. Până la sfârșitul carierei, Bess a rămas asistenta acestuia. Tot în acestă perioadă, megicianul îi provoacă pe polițiștii unei secții, susținând că poate scăpa din cătușe și poate evada din celulă, lucru care îi reușește.
1898 îi aduce lui Houdini dorința de a renunța, dar un an mai târziu norocul îi surâde atunci când îl întâlnește pe Martin Beck. Acesta era un magnat al teatrelor de vaudeville, care vede potențialul de spectacol în numărul de evadare a lui Houdini.
După ce are o serie de reprezentații în America, anul 1900 îi aduce lui Houdini un turneu în Europa. Timp de 5 ani, Houdini a fascinat și a cucerit bătrânul continent cu numerele sale.
Unul dintre episoadele memorabile este acela din 1904 când a răspuns provocării ziarului londonez Daily Mirror de a scăpa din niște cătușe speciale. Ele fuseseră realizate pe o perioadă de cinci ani de către un lăcătuș. Houdini a cerut ca să-i fie desfăcute cătușele pentru a-și putea da haina jos, dar a fost refuzat. Atunci, cu un briceag pe care l-a ținut între dinți și-a tăiat haina. La un moment dat, soția sa a urcat pe scenă și l-a sărut. După aceea, Houdini s-a întors în spatele cortinei și după o oră și zece minute era liber. Se crede că Bess i-a dat prin sărutare cheia de la cătușe. Peste ani, Houdini a declarat că a fost cea mai dificilă evadare din cariera sa.
În Germania, a provocat multă vâlvă când a intrat în conflict cu forțele de poliție ale Kaiserului. Un polițist din Köln l-a acuzat de fraudă, iar Houdini i-a răspuns acuzându-l de calomie. La proces, Harry Houdini a trebuit să dezvăluie câteva dintre trucurile sale, dar acest lucru nu i-a dăunat imaginii. Din contră, faima sa a crescut și i-a fost confirmat renumele de „Regele Cătușelor”.
În 1905 se reîntoarce în America, unde va înregistra cele mai mari succese între 1907 și 1910. Notorietatea lui se datora faptul că mereu se reinventa și își schimba numerele, fapt ce surprindea și capta mereu publicul.
În 1912, crează numărul “Celula de tortură chinezească cu apă”. Houdini era scufundat cu capul în jos, într-un vas cu apă, în timp ce picioarele îi erau blocate. O faţă a vasului era din sticlă, astfel că publicul putea să-l vadă pe Houdini. Dar evadarea nu putea fi urmărită de public, pentru că aşa cum se întâmpla în toate numerele lui, o cortină acoperea vasul.
Un truc de iluzionism foarte reuşit a fost atunci când a făcut să dispară un elefant cu tot cu dresorul lui de pe scena Hipodromului din New York. Alte numere memorabile au fost cele în care încerca să se elibereze dintr-o cămaşă de forţă, în timp ce era suspendat de glezne de la înălţimea unor macarale sau a unor clădiri înalte. Tot în acestă categorie se încadrează şi spectacolele în care a fost îngropat de viu sub pământ fără sicriu sau scufundat cu un sicriu într-o piscină, dar mai ales momentul în care a fost legat într-o cămaşă de forţă, închis într-un sicriu sigilat şi apoi îngropat într-un rezervor cu nisip.
Din 1907 până la moarte a fost preşedinte al Societăţii Magicienilor Americani. A fost singurul magician care a fost ales în această funcţie timp de nouă ori, în timp ce alţii fuseseră votaţi doar pentru un mandat. A creat o reţea de legături între magienii profesionişti şi amatori care s-a transformat în cea mai mare mişcare cunoscută vreodată.
După moartea mamei sale a început să să vâneze persoane medium false. A desconspirat mulţi impostori în calitate de membru al Comitetului Ştiinţific American. Houdini nu credea în supranatural şi lupta împotriva acestuia l-a costat prietenia cu Sir Arthur Conan Doyle, care suţinea contrariul şi care era convis că Houdini posedă şi el nişte puteri paranormale.
În 1926, pe 26 octombrie a dat un spectacol la Princess Theater în Montreal. Un student de colegiu, J.Gordon Whitehead i-a aplicat câteva lovituri în stomac pentru a testa duritatea muschilor magicianului. Această parte era una obişnuită în cadrul spectacolului, dar de data aceasta Houdini nu avusese timp să contracte muşchii stomacului înainte de a fi lovit. Deşi a simţit nişte dureri abdominale şi-a continuat reprezentaţia.
Peste o zi a ajuns la Detroit, unde a fost diagnosticat cu apendicită acută, dar nu a vrut să primească îngrijiri medicale. Pe 24 octombrie dă ultima reprezentaţie, iar peste 24 de ore este dus de urgenţă la spital. Apendicele i-a fost înlăturat, dar peritonita se extinsese deja.
Moartea a ales să intervină pe 31 octombrie 1926, de Halloween. Maestrul avea numai 52 de ani. Înmormântarea a avut loc într-un cimitir din Brooklyn pe care chiar Houdini şi-l alesese.
La funerarii au participat peste 2.000 de persoane. Slujba a fost efectuată de rabini, apoi a avut loc o ceromonie de rupere a baghetei, organizată de Societatea Magicienilor Americani.
Houdini i-a promis soţiei sale că va găsi o cale să comunice cu ea din lumea de dincolo. De aceea Bess a organizat timp de 10 ani şedinţe de spiritism în care spera că va reuşi să-l contacteze pe Harry, dar nu a reuşit acest lucru.
Până la urmă magicianul care a încercat să trişeze în jocul cu moartea nu a putut să câştige bătălia finală. Moartea şi-a cerut dreptul şi nu a izbutit nici să găsescă o cale de a trimite mesaje între cele două lumi.
