
Florica Maria Sas, povestea româncei salvate din haremul otoman, devenită exploratoare faimoasă în Africa
Florica Maria Sas (cunoscută în limba engleză și ca Florence Baker) a fost exploratoare britanică, de origine ardeleană, fiind cea de a doua soție a exploratorului Samuel Baker, alături de care a realizat o serie de călătorii în Africa pentru a descoperi izvoarele Nilului, fiind printre puținele femei europene din secolul al-XIX-lea care s-au aventurat în interiorul Africii.

O fotografie din tinerețe a lui Florence Baker
(Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Florence_Baker)
Copilăria și tinerețea Floricăi Maria Sas. Întâlnirea cu Samuel Baker
Florica Maria Sas se naște la 6 august 1841, în orașul Aiud (pe atunci aflat în Imperiul Habsburgic). Ea rămâne orfană de ambii părinți de la vârsta de 7 ani, după ce aceștia au fost omorâți în timpul luptelor dintre români și unguri din cadrul Revoluției din Ardeal de la 1848, neștiindu-se nimic concret despre originile lor săsești, secuiești sau românești, dar se pare că aceștia făceau parte din rândul grănicerilor liberi.[1]
Ulterior, aceasta este închisă într-un harem din Imperiul Otoman, al cărui stăpân o vinde în piața de sclavi din Vidin, în 1859.[2]
Numai că în acel moment își face apariția Samuel White Baker, un aventurier englez de 37 de ani, care se îndrăgostește pe dată de ea, se grăbește să o cumpere înaintea Pașei de Vidin, apoi fuge cu ea la București. Din acel moment, cei doi nu se vor mai despărți niciodată unul de altul. Apoi, Sam Baker se angajează la Compania Feroviară “Danube and Black Sea Railway”, care construia, la acel moment în Dobrogea, calea ferată Cernavodă-Constanța.[3]
La Constanța, la cererea și pe cheltuiala lui Samuel Baker, consulul britanic îi emite fetei (care nu avea acte), un pașaport. Astfel, Florica Maria Sas devine Florence Barbara Maria Finnian, începând o viață nouă și transformându-se dintr-o sclavă a turcilor, o adevărată doamnă respectată și iubită de Baker, un bărbat bine văzut în societatea britanică.[4] Însă Maria nu era doar o fată frumoasă și atât. Deși nu avusese parte de o educație formală, la 18 ani, ea vorbea deja 4 limbi:româna, germana, maghiara și turca, iar mai târziu aceasta avea să mai învețe altele trei:engleză, arabă și kiswahili (o limbă vorbită în estul Africii).[5]
II.Călătoriile ei în Africa alături de Samuel Baker
În 1861, Florica Maria Sas îl însoțește pe Samuel Baker într-o expediție pentru a descoperi izvoarele fluviului Nil, prin această călătorie ei explorând totodată și Africa Ecuatorială. Deși n-au reușit să găsească izvoarele Fluviului Nil, totuși, Florica și Samuel Baker descoperă Lacul Albert (aflat la granița dintre statele Sudanul de Sud și Unganda de azi) și Cascada Murchison, fiind primii europeni care ajung acolo și totodată, explorează și regiunea Africii Ecuatoriale.[6]
Mai mult decât atât, Baker decide să numească lacul pe care îl descoperise împreună cu iubita sa, Albert, în cinstea soțului Reginei Victoria (Prințul Albert) și să prezinte experiențele trăite în cadrul expediției sale din Africa într-o carte numită “Albert N’yanza:Marele bazin al Nilului și expedițiile în căutarea izvoarelor Nilului”, publicată în 1866.[7]
După cei 4 ani petrecuți în Africa, Samuel Baker și Florica se întorc în Anglia și se căsătoresc în secret (devenind acum Florence Baker), în 1865.[8] Mai mult decât atât, întrucât succesul expediției lui în Africa a fost unul semnificativ, lui Samuel Baker i se va acorda medalia de aur a Societății Regale de Geografie și va fi făcut cavaler în 1866 (devenind astfel Sir Samuel Baker).[9]
Cuplul va fi primit în înalta societate engleză, totuși, când poveștile modului în care s-au cunoscut cei doi, a vieții lor împreună în Africa și a căsătoriei lor secrete ulterioare au ajuns la urechile Reginei Victoria, ea, crezând că Baker avusese relații sexuale cu soția lui înainte de căsătorie (ceea ce el a făcut) a decis să excludă cuplul de la curte.
În 1869, la cererea lui Ismail Pașa, Khedivul (Viceregele) Egiptului, Samuel Baker pornește într-o altă expediție în Africa, obiectivele sale fiind, de această dată, surprimarea totală a comerțului cu sclavi de pe insula Gondokor (din Sudanul de Sud de astăzi), realizat de negustorii arabi (încă prezenți în estul Africii) și deschiderea unei noi rute comerciale, Florence îl va însoți și în această expediție[10]
Acolo, Samuel Baker va fi numit Guvernator General al provinciei Nilului Ecuatorial (regiunea Equatoria de astăzi) și i se va oferi un salariu de 10.000 de £ (lire) pe an, un salariu uriaș pentru acele vremuri.[11] În cadrul acestei a doua expediții, Florence va juca un rol crucial în logistică datorită cunoștiințelor ei în materie de tratare a bolilor tropicale și a înțelegerii mentalităților otomane, expertiza ei în vindecarea acestor boli fiind neprețuită și contribuind semnificativ la menținerea sănătății și bunăstării membrilor expediției în condițiile dificile pe care ei le înfruntau. Mai mult decât atât, abilitatea ei de înțelegere a mentalităților otomane a ajutat la gestionarea provocărilor diplomatice care au apărut în timpul interacțiunilor cu populațiile locale.

O ilustrație de epocă dintr-un ziar ce-i înfățișează pe Samuel și Florence Baker în timpul primei lor călătorii în Africa (Sursa:https://www.historic-uk.com/HistoryUK/HistoryofBritain/Florence-Lady-Baker/)
Bine echipați și înzestrați cu o mică armată, Samuel și Florence Baker caută să-i alunge pe negustorii de sclavi arabi din regiune. În timpul unei bătălii în câmp deschis la Masindi (capital statului african Bunyoro), Florence a îndeplinit în mod direct, fără nicio frică rolul de medic, cu toate că ea era în mod clar pregătită să lupte, întrucât în gențile ei se găseau mai multe carabine și un pistol pe care aceasta le transporta cu ea, precum și, în mod cât se poate de ciudat, o sticlă de brandy și două umbrele![12] La 4 ani de la sosirea lor în Bunyoro, Samuel și Florence Baker au trebuit să-și recunoască înfrângerea în campania lor de abolire a sclaviei de-a lungul Nilului și să se întoarcă acasă.
Sfârșitul vieții și moartea Floricăi Maria Sas
În 1874, Samuel Baker și Florica Maria Sas se întorc în Anglia și se stabilesc în orășelul Sandford Orleigh Manor, proprietatea Familiei Baker din Devon.[13]
În cele din urmă, Florica Maria Sas moare și ea la 11 martie 1916 (după ce rămăsese văduvă în urma morții lui Samuel Baker la 30 decembrie 1893), ea devenind o figură importantă în Istoria Marii Britanii, nu doar datorită curajului și a realizărilor ei din domeniul explorării, ci a faptul ea a fost și rămâne o pionieră în domeniul explorării lumii, domeniu, care în secolul al-XIX-lea, era exclusiv rezervat bărbaților.
Bibliografie
Surse web
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Florence_Baker
3. https://www.historic-uk.com/HistoryUK/HistoryofBritain/Florence-Lady-Baker/
[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Florence_Baker
[2] Ibidem
[3] Ibidem
[4] https://www.descopera.ro/cultura/20690309-florica-maria-sas-orfana-care-a-ajuns-explorator-renumit-in-africa
[5] Ibidem
[6] Ibidem
[7] Ibidem
[8] https://www.historic-uk.com/HistoryUK/HistoryofBritain/Florence-Lady-Baker/
[9] Ibidem
[10] Ibidem
[11] Ibidem
[12] Ibidem
[13] Ibidem