Un moment trecut sub tăcere: Implicarea premierului Petru Groza în restaurarea unei biserici din Brașov

Cu cercetarea despre Vizita lui Nicodim la Moscova din 1946 ajung la implicarea premierului Petru Groza în restaurarea Bisericii Sfîntul Nicolae din Scheia Brașovului. Reportajele despre Sfințire dezvăluie prezența premierului la ceremonie în cadrul campaniei electorale.

Momentul e crucial pentru a demonstra atenția deosebită acordată de PCR, în campania electorală, Bisericii Ortodoxe Române, deși aceasta fusese una dintre armele propagandistice ale Războiului Sfînt. Dacă trebuia cineva judecat pentru colaboraționism acel cineva nu putea fi decît Nicodim, Patriarhul României. Scrupulos cum sînt, caut pe Internet date despre momentul noiembrie 1946.

Culmea, nu găsesc nimic. Sfințirea, refacerea Bisericii sînt trecute sub tăcere. Vag, se vorbește despre refacerea dintre 1940-1946. Se dă la un moment dat și o placă memorială, consemnată ca fiind scrisă în 1946. E incredibil cum un fapt istoric important e trecut sub tăcere după 1989 din aceeași blestemată nevoie de rescriere a trecutului în interesul prezentului.

Ajuns acasă mă grăbesc să caut în raftul cu volume de Religie. Nimic, nimic… Un volum găsit cu greu – George Enache despre Relația dintre BOR și Comunism, culegere de studii – nu conține nici o referire la politica PCR față de BOR în anii 1944-1946. Descopăr în primul studiu rînduri întîlnite pe Internet despre cum o făcea Nicodim pe disidentul în timpul călătoriei la Moscova.

Dau în schimb peste volumul Reconstrucția României, cuprinzînd discursuri și interviuri de ale lui Petru Groza în perioada 1944-1946. Pe lîngă preocuparea sa pentru ARLUS, confirmîndu-mi credința că Asociația era de maxim interes guvernamental, surprind în volum o idee călăuzitoare în privința vizitei lui Nicodim:

URSS se arată amabilă față de noi chiar dacă noi i-am făcut atîta rău. Primirea de excepție făcută lui Nicodim capătă astfel și sensuri geopolitice. Deși BOR a fost în prima linie a Războiului sfînt, Moscova nu ține cont de asta. De aici insistența patriarhului, la întoarcere, pe primirea voievodală de care s-a bucurat în URSS. E limpede că în contextul tulbure geopolitic al anului 1946 Moscova își pune în relația cu noi mănuși date prin dulceață.

_{Foto sus:
Petru Groza, încadrat de Gheorghe Tătărăscu și Gheorghe
Gheorghiu-Dej, la sărbătoririea unui an de la instalarea Guvern pe
care în conducea (© „Fototeca online a comunismului românesc”,
cota: 4/1946)}