⬆

Fabrică germană în perioada celui de-al Doilea Război Mondial (© Wikimedia Commons)

România Mare și importurile de țevi din Germania, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

Istoricii români au tot spus că regimul de la Berlin a tratat foarte prost aliatul din Carpați, cel ce era privit prin optica rasistă. O rasă inferioară nu putea să fie respectată și dacă erau încheiate tratate cu clauze clare. Mai ales cercetătorii perioadei comuniste au subliniat exploatarea la care a fost supusă România de către regimul antonescian.

Realitatea actelor statistice demonstrează că situația a fost complet diferită de lozincile inventate de aparatul de propagandă ce se orienta după indicațiile partidului unic de ocupație. Au fost cumpărate din Germania 14.700 t de țevi din oțel ce puteau fi utilizate la transportul de lichide și era o adevărată foame de metal pe meleagurile românești. Hitler nu era capabil să impună Bucureștiului ce să cumpere în anul 1939. Situația s-a înrăutățit din punct de vedere militar și ar fi trebuit ca livrările să fie dictate de Berlin și să fie în scădere.

Doar s-a spus că se dorea o țară cât mai primitivă și furnizoare de materii prime. Au sosit însă 19.400 t în 1941, dar cererea românească era în creștere și au sosit 58.000 t în 1942, anul maximei încordări a Reichului pe toate fronturile. Alte 53.000 t au venit în 1943, dar se vedea deja un efect al bombardamentelor aeriene asupra industriei germane.

S-a spus că a fost un război total, dar fierul nu ajungea în fabricile de armament și astfel producția de tehnică militară a fost limitată în raport cu livrările uzinelor metalurgice. Un tanc Panzer III însemna o utilizare a 39 de tone de fier și ar fi fost posibilități de creștere a numărului de asamblări. Totuși, Berlinul a respectat contractele încheiate cu partea română, chiar dacă mai apăreau probleme provocate de raidurile aeriene sau de cererile presante din partea Wehrmachtului.

Conducerea de la Berlin a avut deosebit de multe păcate în perioada 1933 – 1945, dar România a primit țevi de oțel din belșug și când orice kilogram de fier ar fi fost util în arme și muniții. Istoricul Andreas Hillgruber a publicat datele găsite prin anuarele statistice germane și n-a crezut că prin două pagini din lucrarea Hitler, Regele Carol și Mareșalul Antonescu poate să dărâme o întreagă istoriografie comunistă și apoi românească.

România a cumpărat în timpul regimului antonescian deosebit de multe țevi pentru economie și acestea au fost utilizate din plin. Datele statistice n-au fost publicate și pentru cele opt luni din 1944, dar au mai sosit ceva cantități. Un adevărat burete era statul în vreme de război și absorbea tot ce furniza Germania., așa cum se procedase și în perioada interbelică. Trebuie să dispară teza că nu s-a dorit o modernizare a aliatului din Carpați.

_Foto
sus:_{Fabrică
germană în perioada celui de-al Doilea Război Mondial (©
Wikimedia
Commons)}