Plumbul extras din minele României Mari în timpul Marii Crize Economice
Plumbul a fost definit de către specialiști drept toxic pentru ființa umană și astăzi este îndepărtat din utilizarea cotidiană. Nu aceeași situație era în perioada interbelică. Era folosit la plumbuirea tablei pentru acoperișuri, la bateriile auto, în benzină pentru o mai bună funcționare a motoarelor sau în vopsea. Existau și utilizări militare. Erau cunoscute dezavantajele, dar nu existau soluții pentru înlocuire.
Marea recesiune începută în SUA în octombrie 1929 a afectat planeta și a dus la o scădere a amplorii afacerilor din industrie, dar nici celelalte ramuri ale economiei n-au funcționat. Chiar băncile, simbol al capitalismului, au dat faliment. Nivelul de trai s-a prăbușit. Nimic n-a mai funcționat pe planetă timp de un deceniu și a rezultat un război mondial mai distrugător decât primul.
Evenimentele istorice au fost analizate și prezentate de către specialiști în Istorie și Economie, jurnaliștii fiind cei mai pasionați de aflarea unor știri șocante. Erau căutate și imagini cât mai sugestive pentru ilustrarea articolelor. Marea Criză Economică a rămas în paginile cărților drept un termen științific de necontestat.
Realitatea a fost complet diferită de ceea ce au scris savanții în epocă și apoi au repetat urmașii lor. Industria cunoștea în acele vremuri o foame de metale și plumbul era deosebit de căutat. În 1929, minele din România au furnizat 565,2 t de metal rafinat Se zice că a fost recesiune, dar în 1930 au fost livrate clienților 984,3 tone. Era un salt deosebit și cantitățile erau mai mari decât cele rafinate în anii 1924 și 1925 la un loc. Producția a fost în creștere și s-a ajuns în 1933 la un vârf de 4.032 t. Oricât de mult era furnizat, plumbul tot nu era suficient.
Minerii au sfărâmat rocile cu o furie deosebită și s-a reușit în 1937 atingerea unui vârf al producției de 7.354,5 t de metal greu. A fost o realizare deosebită și nu se poate scrie că era în epocă un marasm economic. Recesiunea putea să existe în alte domenii, dar în cel al prelucrării minereurilor era chiar o disperare pentru creșterea livrărilor de materii prime necesare industriei, ceea ce însemna că fabricile funcționau din plin. Au fost desființate cele uzate moral, dar se deschideau altele noi în regiuni unde exista cerere de mărfuri.
Trebuie să se schimbe interpretarea evenimentelor din perioada 1929 – 1939 în mod radical.
Economia mondială era în plin avânt și se considera că numai prin folosirea masivă a metalelor se poate realiza ceva modern și durabil. Recesiunea a fost o perioadă de exploatare intensă a resurselor planetei și România nu putea să facă excepție de la regulă.
Foto sus: Munţii Apuseni. Intrarea minerilor în galerii. Fotografie din perioada interbelică, de Bazil Roman (© iMAGO Romaniae)
Mai multe pentru tine...
