Planul Valev sau scurt tratat despre o cumplită manipulare a regimului Dej

Anul 1964 a fost prezentat de către istorici drept cel în care s-a produs o mare cotitură în politica centrului de putere de la București și s-a discutat chiar despre o declarație de independență față de Moscova, dovadă fiind și respingerea cu violență a Planului Valev, document prin care Kremlinul ar fi dorit transformarea României populare în simplu grânar al lagărului socialist. Gheorghe Gheorghiu-Dej a dat ordin și Costin Murgescu a atacat furibund ideile lansate de către economistul Valev. Cercetătorii contemporani nu mai pot de bucurie că regimul comunist a făcut o faptă de vitejie în favoarea poporului român.

Partea proastă a întregii dezbateri istoriografice a fost și este că a fost doar o furtună într-un pahar cu apă. N-a existat vreo opunere sau vreo dezbatere reală, ci a fost o făcătură a politrucilor în lupta pentru putere la Moscova. Emil Borisovici Valev a fost un simplu cadru universitar în Universitatea Lomonosov și așa a rămas până la sfârșitul carierei. A tot fost prezentat drept economist de renume, dar era specialist în Geografie economică și chiar se precizează în textul incriminat că se dorește ca geografii să găsească noi soluții în vederea creșterii cantităților de produse din cadrul lagărului socialist.

N-a fost vreun plan al Kremlinului, ci un simplu articol de Geografie economică și Costin Murgescu ar fi putut să aleagă din mulțimea de specialiști ai timpului care au scris despre căile de evoluție spre economia care să depășească realizările din lumea capitalistă. A avut ghinion Emil Valev, cel care a devenit o altă victimă a manevrelor din lumea politrucilor. A avut și noroc prin intrarea în istorie și a rămas singurul geograf din era sovietică păstrat în amintirea colectivă din România.

Emil Borisovici Valev a venit cu ideea, care nu era nouă, a dezvoltării României populare în jurul Dunării și a lăudat în mod deosebit centrul metalurgic de la Galați, cel care era în construcție la momentul publicării articolului și urma să aibă o producție anuală de patru milioane de tone de oțel. Dacă un autor laudă o astfel de uzină metalurgică, nu mai este logic să se spună că dorea o transformare în stat agrar. Hârtia și spațiul virtual pot suporta orice.

Planul Valev n-a existat, dar istoricii români tot fac referire la povestea din cursul anului 1964. Grav este că nu s-a citit textul zisului document și se tot repetă minciunile din trecut cu adaosuri personale din presupus patriotism. Materialul a fost publicat în traducere încă din timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, dar a fost pus după întortocheata argumentare a lui Costin Murgescu și astfel a ajuns să nu fie citit de către autorii dornici de propria glorie. S-a ajuns la o avalanșă de articole în care fiecare încearcă să fie cât mai dur cu autorul sovietic de origine bulgară, dar nu se merge la originalul care există în mediul virtual.

Autorii români au încurcat omul de știință cu politrucul dornic de afirmare și a fost normal să se inventeze legenda despre un Valev dornic să rescrie granițele cu creionul. Cum Rusia s-a manifestat mereu agresiv, a fost foarte ușor să se inventeze din minciuni o poveste credibilă.

_{Foto
sus: Nicolae Ceaușescu la festivitatea prilejuită de cea de a 60-a
aniversare a zilei de naștere a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, la 8
noiembrie 1961 (© „}_{Fototeca
online a comunismului românesc}_”_{,
cota: 30/1961)}