Cum a fost construit Vidraru, uriașul baraj de pe râul Argeș?
În toamna anului 1960, autoritățile comuniste au hotărât construcția hidrocentralei de pe Argeș, numită inițial „16 Februarie”, apoi „Gheorghe Gheorghiu-Dej” și, în final, „Vidraru”. Scopul ei principal urma să fie producția de energie electrică, cu o capacitate de 220 MW, însă lacul de acumulare asigura aprovizionarea cu apă a Capitalei, aflate la 180 de kilometri, prevenirea inundațiilor din bazinul Argeșului și posibilitatea folosirii și irigării a zeci de mii de hectare în aval.
„Spre deosebire de alte centrale electrice, importanţa hidrocentralei de pe Argeş constă în rolul său de centrală de vârf, care permite furnizarea curentului electric la orele de maximă solicitare a energiei electrice, la o simplă apăsare de buton, în cel mai scurt timp și fără a consuma altceva decât «cărbunele alb» — adică energia apelor acumulate. Aceasta are o importanţă deosebită dacă ne gândim la faptul că nevoile de curent electric sunt foarte variabile în cursul unei zile, în diferitele anotimpuri ale anului ori în zilele de lucru sau de sărbătoare”, informa, în 1963, inginerul Mircea Sipinceanu, șeful proiectului hidrocentralei.
În următorii ani, au fost săpate aducțiunile care aveau să capteze apele mai multor râuri de munte pentru a le devia spre viitorul lac de acumulare de la Vidraru. Lungimea galeriilor măsura 42 de kilometri, iar volumul excavărilor atingea 1,8 milioane de metri cubi de piatră.
Din 1963, locul minerilor a fost luat la Vidraru de constructorii barajului care leagă munții Pleașa și Vidraru. Arcul de beton a fost ridicat în doar trei ani.
„La 30 decembrie 1965, ora 14, ultima benă cu beton a încheiat construcţia marelui arc. Barajul, înalt de 166 de metri, al cincilea din Europa, al nouălea din lume, are la bază 28 de metri şi o lăţime la coronament de 6 m. Pentru înălţarea lui s-au turnat 480 000 mc de beton. Astfel, apele Argeşului şi ale celor nouă râuri îndreptate pe căi subterane spre un punct unic de întâlnire au fost zăgăzuite. S-a născut marele lac de acumulare, care înmagazinează 465 milioane mc de apă, o adevărată mare în munţi”, informa Viața Economică în 1966.
Hidrocentrala subterană de la Vidraru
Cea mai dificilă parte a amenajării hidroenergetice a fost uzina Vidraru, construită la circa 104 metri sub nivelul râului Argeș și dotată cu patru grupuri energetice care totalizează 220 MW. Hidrocentrala Vidraru utilizează potențialul hidroenergetic al râului Argeș pe un sector de 28 de kilometri, între Cumpăna și Oiești, având o cădere totală de 524 de metri. Centrala uzinei a fost construită într-o cavernă și, la inaugurarea ei din decembrie 1966, era comparată cu un imens palat subteran.
„Luminată ca ziua, sala mașinilor — lungă de peste 100 de metri și lată de aproape 25 — destramă, prin arhitectura ei simplă și îndrăzneață, imaginea pe care o avem, îndeobște, despre subteran. Sursa impresiei e alimentată de diverse elemente care concură fericit la crearea unei ambianțe de lucru plăcute. Vasta boltă, aflată la 16 metri înălțime, e alcătuită din plăci de aluminiu casetate. Față în față, un perete a fost placat cu mozaic ceramic în nuanța fundului mării, iar un altul cu plăci de aluminiu înalte, care apar ca o infinită suită de ferestre filtrând razele luminii. Frontoanele, din travertin de Borsec, dau monumentalitate. Grija față de condițiile de muncă ale energeticienilor este întregită prin existența unei instalații automate de climatizare. Sus, în sala de comandă, care are un perete de sticlă, iar ceilalți acoperiți cu furnir de paltin, se află creierul electronic al hidrocentralei, alcătuit din 40 de kilometri de cabluri”, informa presa vremii.
Accesul personalului și al echipamentelor în uzina subterană se face printr-un puț vertical cu diametrul de 7,2 m, continuat cu o galerie orizontală în lungime de 123 de metri.
Lacul de acumulare a devenit în scurt timp o zonă turistică atractivă, iar după finalizarea lucrărilor la Transfăgărășan, la mijlocul anilor ’70, a devenit o emblemă a șoselei montane.
Citește mai multe amănunte despre barajul Vidraru pe adevarul.ro
Foto sus: Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu în vizită la hidrocentrala „16 Februarie” de pe Argeș, în octombrie 1963 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 21/1963)
Mai multe pentru tine...
