Marea Criză care nu se vede în fotografii: palatele plutitoare ale anilor ’30
Timp de aproape un secol, istoricii au descris o epocă de recesiune în care totul a mers prost, firmele dădeau faliment și șomerii se numărau cu milioanele. Au fost descoperite imagini care să ilustreze starea de mizerie și, absolut normal, au apărut documente, tabele și grafice prin care să se justifice orice.
Perioada 1929 – 1933 a fost una neagră pentru omenire și este folosită drept etalon în analizele economice. Imaginile și textele specialiștilor sunt de necontestat. Ravagiile fenomenului s-ar fi extins până la apariția unui nou război mondial și a afectat în mod diferit comunitățile și statele.
Ofensiva italiană
Dacă tot timpul s-a scris despre lipsurile din economie, realizările industriei au fost uitate. Numai câteva performanțe pot șoca pe orice cititor. SS Conte di Savoia a fost gata pentru primul voiaj la 30 noiembrie 1932 și era un pachebot de lux ce ajungea la o lungime de 248,25 m. Era o construcție metalică demnă să ridice prestigiul regimului fascist al lui Benito Mussolini și să navigheze timp îndelungat prin apele învolburate ale Oceanului Atlantic.
Cum nu se repară o recesiune cu o floare, industria italiană a dezvăluit în septembrie 1932 vaporul SS Rex, care, normal, era cu adevărat regal prin dimensiuni. Avea lungimea de 268,22 m și grupul energetic puternic i-a permis să cucerească Panglica albastră, premiul onorific pentru cel mai rapid vapor comercial ce traversa Oceanul Atlantic.
Replica americană
SUA nu putea să nu se afirme în domeniul naval pentru a nu pierde prestigiul în domeniul industrial. Firme metalurgice existau și cele de motoare gigantice erau renumite. Trebuia doar să vină comanda de la clienți. A fost gata în vara anului 1932 SS Manhattan, navă ce ajungea la 214,9 m. Amatorii americani preferau vapoarele mai mici, mai ușor de manevrat și care accesau și porturi cu apă mai puțin adâncă.
Dacă se citesc numai datele sumare despre aceste nave, se vede imediat că industria grea avea comenzi și realiza lucruri deosebite, dar analiștii economici și jurnaliștii au scris numai despre lipsuri și nenorociri. Aduceau mai multă audiență și strategia de vânzare a rămas în continuare. Istoricii au perpetuat și amplificat timp de decenii poveștile despre recesiune, fiecare autor șlefuind ceea ce părea adevăr științific. Cultivată prin școală și facultate, teza a rămas în paginile cărților de istorie.
Oare când se va schimba caracterul și se va spune adevărul? Oare când mediul academic va scrie că a fost o manipulare a creierului prin omisiune, cuvânt și imagine? Oare când o să fie SS Rex pe coperta unei cărți despre recesiune?
Un conservator va spune că nu sunt suficiente exemple date pentru a distruge vechile teorii. Nu observă că în epocă vapoarele respective transportau persoane bogate între cele două continente și cursele erau numeroase. Un om cu avere nu poate să apară dacă întreaga societate este plină de sclavi ideologici precum în Uniunea Sovietică.
Problema vechilor istorici a fost că nu vedeau giganți germani ce duceau clienții peste ocean. Bremen și Europa erau în plină activitate după ce au fost finisate în 1929 si 1930 și făceau concurență navei Olympic, fratele supraviețuitor al renumitului RMS Titanic.
Lungimea totală de peste 283 m a provocat un șoc în epocă în rândurile constructorilor navali, cei ce vedeau o revenire a Germaniei învinse în competiția mondială. Cerere exista și firmele se întreceau să lanseze vapoare noi. SS Manhatan a apărut în 1932 și a fost construit în stil american, adică mai exista un vapor asemănător numit SS Washington.
Sublinia puterea noului imperiu economic prin simbolistică și prin calitatea dotărilor. A intrat în uz în anul 1933 și astfel o parte din afacerea cu transportul de persoane revenea și investitorilor americani, nemulțumiți de inflația de vapoare străine din portul New York.
Cucerirea discretă a Oceanului Pacific
Patronii americani au sesizat că Extremul Orient poate să fie o piață deosebit de interesantă datorită populației numeroase, dar se ducea lipsă de vapoare mari, eficiente și rezistente. Industria a primit comenzi să realizeze modele noi și cererea a fost satisfăcută în oțel. Nava SS President Coolidge a fost stropită cu șampanie în anul 1931 și era lungă de 199 m. A fost precedată lumea afacerilor de SS President Hoover, dar aceasta a avut ghinion și a eșuat în 1937 pe un recif. Erau cele mai mari vapoare comerciale construite în SUA și clienții se bucurau de o atenție deosebită.
Nu poate fi cucerit un ocean cu două nave și o altă firmă a adoptat o strategie diferită: vapoare mai mici și mai multe. SS Malolo a început să fie asamblat în 1925 și era gata de deplasare în 1927. Cu o lungime de 177 m, noul mijloc de transport putea să asigure confort pentru 620 de clienți. A fost testată piața cu cel mai mare și mai luxos pachebot american și au urmat noi unități. A fost finisată în 1932 SS Mariposa, care avea lungimea mărită până la 193 m. A fost urmată în 1933 de SS Lurline. Erau construite cu o caracteristică mai puțin cunoscută publicului: flotabilitate ridicată în caz de accidente sau de atacuri inamice cu dispozitive explozive.
Au fost vapoare deosebit de reușite și SS Monterey, care a avut prima călătorie în 1932, a fost menținut în uz, cu modernizările impuse de trecerea timpului, până în anul 1996.
Palatele plutitoare ale noii Epoci Frumoase
Învingerea unei teorii istoriografice clasice nu se poate face decât prin prezentarea de probe din belșug. Industria navală pregătea două surprize care să asigure victoria unei mari puteri. Marea Britanie avea în lucru nava RMS Queen Mary și muncitorii au pus în oțel visul patronilor în perioada 1930 – 1936. Era cu adevărat un oraș plutitor cu o lungime de 310,7 m și se observă că au fost resurse financiare deosebite implicate în procesul de asamblare, statul englez văzând doar un frumos transportor de trupe.
Era ceva de vis și care depășea din punct de vedere tehnologic orice se afla în dotarea rivalilor maritimi. Mănușa a fost însă ridicată de conducerea de la Paris și a fost modelată din metal nava SS Normandie.
Francezii s-au întrecut să facă un vapor luxos și au câștigat competiția din punct de vedere artistic, britanicii fiind interesați mai mult de utilitate și funcționalitate. A fost construită în perioada 1931 – 1935 și a deținut Panglica albastră, spre marea supărare a britanicilor. Avea o lungime de 313,6 m și grupul energetic a fost conceput special pentru a înfrunta în viteză valurile nervosului Atlantic. Marinarii britanici nu s-au lăsat și au reușit să depășească performanțele rivalului.
Vasul de lux era un motor al economiei mondiale
Un gigant precum Queen Mary a pus la încercare industria din Marea Britanie pentru a se realiza un adevărat Rolls – Royce al mărilor, toate piesele componente fiind de calitate superioară și finisate cu grijă. Era în joc imaginea unei mari puteri ce se dorea stăpâna mărilor și începea să fie deranjată de apariția concurenței germane. Nici Normandie nu era plăcută Londrei, mai ales că artiștii francezi au reușit să realizeze un fel de Palatul Versailles plutitor.
Vapoarele comerciale erau concepute să se deplaseze cu viteze reduse pentru a face economie de combustibil, dar nu erau limitări pentru simbolul britanic. Atingerea vitezelor mari de croazieră implica arderea de combustibil lichid fără limitări și se ajungea la un consum incredibil de circa o mie de tone pe zi sau o sută de vagoane ale epocii. Se zice că nu mergea economia, dar vaporul britanic solicita intens industria exploatării și a rafinării petrolului, cel ce era adus de la mari distanțe în depozitele britanice. SS Rex era capabil să folosească zilnic până la 400 t tone de combustibil petrolier, ceea ce era enorm pentru un stat dependent de importuri.
Un vas de lux avea un personal numeros și se încerca menținerea unei imagini de perfecțiune pentru ca oamenii cu bani și personalitățile timpului să revină. Era normal ca la bord să domnească o curățenie impecabilă și clienții să fie răsfățați cu băuturi fine, mâncăruri alese și muzică bună. Era un fel de paradis plutitor peste valurile nervoase ale zisei recesiuni.
În loc de încheiere
SS Rex era un pachebot renumit în epocă, dar astăzi este definit drept un simbol al fascismului și nu poate să fie amintit prea des. Oare Queen Mary sau Normandie nu pot ilustra o eră de înflorire economică?
Industria grea chiar făcea afaceri grele în perioada zisă de recesiune și oțelăriile livrau noi aliaje de calitate superioară. Publicul larg nu putea să priceapă transformările la care asista, structura internă a unui vapor fiind prea puțin interesantă. Amănuntele plictisesc masele.
Navele de lux erau doar vârful aisbergului în construcțiile destinate supunerii suprafețelor lichide voinței omului. Întreaga economie era pusă în mișcare pentru a asigura asamblarea și apoi funcționarea insulelor cu elice.
Foto sus: RMS Queen Mary intrând în portul New York, în 1936 (© Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
