Industrializarea României cu ajutor german în ultimii ani ai perioadei interbelice

Istoricii din România au dezvoltat o istoriografie în jurul ideii de cetate asediată și toți vecinii aveau planuri odioase împotriva statului. Nu putea să facă excepție de la regulă Germania, cea care avea un regim totalitar după 1933 și care dorea să transforme statul din Carpați în simplu furnizor de materii prime și alimentare pentru puterea industrială.

Cercetătorul Andreas Hillgruber a reușit să publice, cărțile fiind scumpe prin volumul de hârtie tipografică, fragmente din anuarele statistice germane și acestea nu confirmă ideile de tip șablon din gândirea specialiștilor români. Situația stă exact pe dos și erau aduse din Reich utilaje deosebite pentru industrie și economie. România avea nevoie de mașini-unelte care să prelucreze în mod superior metalele și masa acestora a fost în anul 1939 de 9.700 t. Era o livrare esențială și pentru fabricile cu destinație militară, conflictul mondial izbucnind la 1 septembrie. N-ar fi fost normal să fie expediate astfel de produse din moment ce relațiile politice nu erau dintre cele mai bune. Au mai sosit și 1.500 t de utilaje necesare în industria textilă și în cea a pielăriei, România având un deficit mare la capitolele haine și încălțăminte în sectorul civil. Nici armata nu stătea perfect la aprovizionarea cu uniforme, bocanci, pături, ranițe și cartușiere. Agricultura furniza multă materie primă, dar aceasta nu putea să fie prelucrată în timp util și se strica. Au fost importate 400 de tone de utilaje destinate fabricilor alimentare, dar au fost insuficiente și au mai fost cumpărate în 1940 alte 700 de tone de produse capabile să furnizeze pe piață și delicatese.

Cum sursa de putere în perioada interbelică a rămas aburul, erau necesare în continuare compresoare și pompe, cele sosite din Germania având o masă de 870 t în cursul anului 1939. Au fost urmate de alte 800 t în 1940.

Este interesant de observat cu Berlinul găsea resursele necesare livrărilor către partea română în perioada în care efortul principal era dirijat către domeniul militar, cel ce înghițea cu repeziciune metalele. Al Treilea Reich a avut puține resurse în raport cu amploarea conflictului și a compensat dotarea slabă prin ofensive de tip Blitzkrieg și sau prin utilizarea de armament de captură. A fost o minune că au fost găsite resurse pentru modernizarea României și cantitățile nu erau nesemnificative. Au sosit 14.700 t de țevi de oțel în 1939 și alte 8.400 t au venit în anul următor. Fiecare kilogram de oțel conta în balanța conflictului, dar țevile erau utile în economia românească și dacă o parte din necesar era asigurat de o fabrică a industriașului Malaxa. Au mai fost aduse în cei doi ani și 85.000 t de produse semifinite din fier, deosebit de interesante pentru prelucrare ulterioară în mașini sau arme.

Trebuie să dispară din istoriografia română informațiile despre dorința Germaniei de transformare a României în simplu stat agrar din moment ce soseau mașini pentru dezvoltare industrială. Ar fi putut Berlinul să interzică orice achiziție de tehnologie germană și să transforme România în colonie în stilul promovat de marile puteri prin Africa.

Un proces de industrializare are o durată lungă și mereu trebuie să fie realizate modificări în sensul accelerării afacerilor și numai în 1939 au sosit autocamioane cu masa totală de 6.500 t. Livrările din Germania au existat înainte și după anul 1939 și utilajele expediate erau de calitate. Au sosit bombardierele americane și au spulberat capacități industriale, alte mașini fiind confiscate de trupele sovietice și trecute peste Nistru. A fost apoi foarte simplu să se scrie că industrializarea și modernizarea au fost făcute cu ajutorul Uniunii Sovietice și prin eforturile partidului unic.

Dacă a existat o colaborare în ceea ce privește sectorul economic, regimul nazist nu se pricepea la politică externă și a înlocuit totul prin brutalitate, ceea ce a dus la destrămarea României Mari în cursul anului 1940.

_{Foto
sus: Vedere aeriană a Rafinăriei Astra Română, în perioada
interbelică (© iMAGO
Romaniae)}