Importurile de bijuterii ale României în timpul Marii Crize Economice
Stă scris prin cărțile despre perioada dintre cele două războaie mondiale că statul din Carpați nu s-a dezvoltat și a rămas tot centrat pe sat și agricultură. Datele statistice publicate de autorități indicau însă o transformare ce începea să fie uimitoare. Persoanele acumulau capital și doreau să trăiască în lux și huzur.
Pofta de metale prețioase, îndeosebi de aur, a existat de la începuturile metalurgiei și popoarele le-au folosit ca semn al reușitei în viață și ca daruri pentru divinități. Locuitorii din România Mare nu făceau excepție de la regulă și numai la începutul recesiunii au adus din străinătate 142 t de obiecte prețioase. Erau anii 1929 și 1930.
Era anul 1931 și clienții români au cumpărat 66 de tone de bijuterii și alte obiecte din metal fin. Pasiunea pentru aur era prezentă în mediul urban, dar și sătenii făceau orice pentru a strânge metalul prețios ce aducea prestigiu social. Alte 40.000 kg au venit în 1932. Erau cantități ce nu satisfăceau cererea din partea populației, dar atât a fost posibil să se cumpere de pe piața externă.
Germania democrată era un furnizor deosebit de apreciat pentru calitatea mărfurilor și clienții români așteptau orice ofertă de produse strălucitoare. În 1931, au fost importate 44 de tone, ceea ce ar însemna 66,6% din totalul importurilor. Au fost cumpărate în 1932 30.000 kg sau 75%.
Se zice că 1933 a fost ultimul an de recesiune și că economia a început să-și revină la nivel mondial. Marasmul economic se menținea însă în multe regiuni de pe planetă și istoricii au tot scris că spectrul crizei a îngrozit populația și pe elitele epocii. Patronii români din domeniul comerțului cu metale prețioase au adus însă 44 de tone de marfă pe care s-au bătut clienții. Germania a furnizat 28 t sau 63,6%. Vârfurile societății românești doreau să dețină cât mai multe bijuterii și lucrări fine în metal, orice operă de artă fiind apreciată în vederea acumulării de prestigiu social.
Unii autori spun că fenomenul de recesiune a durat până la declanșarea conflictului mondial, dar clienții români au mai cumpărat 41 de tone de aur și lucrări fine în metal. Au sosit din Germania 39 t sau 95%.
România Mare devenea din ce în ce mai aurită prin importuri și prin producția locală, dar nu era de dorit un progres prea rapid și au avut grijă vecinii să distrugă fericirea unui popor ce prea acumula bunuri.
Progresul României interbelice a fost strâns legat de mediul de afaceri din Germania.
Foto sus: Bulevardul Take Ionescu din București (în prezent bulevardul Magheru), în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)
Mai multe pentru tine...
